The Butler (2013) – Majordomul
Regia: Lee Daniels
Scenariul: Danny Strong, Wul Haygood (articolul “A Butler Well Served by This Election”- Washington Post)
Distributia: Forest Whitaker, Oprah Winfrey, Robin Williams, Vanesa Redgrave, Mariah Carey, Alex Pettyfer, John Cusack, David Oyelowo, Terrence Howard, Cuba Gooding Jr., Lenny Kravitz, Robin Williams, James Marsden, Liev Schreiber, Jane Fonda
O parte a criticii internationale (cei de specialitate si simpli cinefili) este foarte aspra cu aceasta productie lansata in avanpremiera la Cinema City Cotroceni luni 25 noiembrie si pe ecranele patriei din 29 noiembrie 2013 (distribuit de InterComFilm). O alta parte insa, a criticii si a spectatorilor, este in extaz!
Sunt doar o persoana obisnuita, o simpla iubitoare a filmului bun, un cetatean al lumii mereu cu ochii, mintea si sufletul catre istoria unchiului Sam si in foarte mare masura, catre nedreptatitii mapamondului si catre toate formele pe care le-a luat lupta pentru drepturile omului, indiferent de obarsia nascatoare a acestuia. Si in virtutea celor spuse, ma declar o admiratoare a filmului si a tuturor acelora care l-au pus la cale si l-au adus pe ecrane! Si imi doresc cel putin doua premii Oscar 2013, pentru interpretarile lui Forest Whitaker si Oprah Winfrey, daca nu si pentru alte cateva categorii jurizate.
Cosider ca acest film nu trebuie privit altfel decat ca un film-fresca-fictional. Nu chiar in sensul unei fictiuni insa, ci in sensul unei constructii artistice, menite sa recreeze si sa prezinte un ansamblu al istoriei americane in intimitatea ei profunda si la cele mai inalte varfuri, dar cu implicarea celor mai loviti si nedreptatiti cetateni. Cine doreste insa respectarea ad literam a faptelor, cu prezentarea reala a personalitatilor istorice (ca figuri fizice, ca momente, etc, etc), trebuie sa opteze pentru filmul documentar!
The Butler este un film artistic, este o fresca istorica usor soft, usor presarata cu ironie si umor, ba chiar si satira, insa dincolo de manusile glacé ale majordomilor de la Casa Alba razbate tragedia milioanelor de afro-americani si lungul lor drum catre statutul de cetateni cu drepturi depline ai Statelor Unite. Razbate o emotie vie pentru suferinta acestor semeni, un sentiment de culpabilitate asumata in fata nedreptatii si un val de admiratie pentru aceia care si-au devotat viata eradicarii discriminarii rasiale si pentru aceia care au gandit si gandesc totusi, in atare situatii, ca “inainte de a te lupta cu tara, trebuie sa lupti pentru tara”.
Cecil Gaines (personaj inspirat de realul Eugene Allen), pregatit ca “negrotei de casa” in conacul de pe plantatia de bumbac din Georgia si ajuns sa serveasca ca majordom la Casa Albă, între 1957 şi 1986 – isi traieste cu dedicatie viata profesionala in timpul presedintiilor numite Eisenhower, Kennedy, Johnson, Nixon, Ford, Carter, Reagan, o viata de-a lungul zbuciumatei istorii ameicane, de la segregationism, la miscarile de obtinere a drepturilor civile pentru populatia de culoare, la asasinarea lui John F. Kennedy si apoi a lui Martin Luther King, la acţiunile protestatare ale Panterelor Negre, la Războiul din Vietnam şi la Scandalul Watergate. In jurul vietii lui, lumea se schimba, miturile sunt daramate, generatia tanara, copiii majordomilor aplecati, cu manusi albe, schimba statusurile vetust-nedrepte ale acestei lumi. Cecil Gaines, sotia lui, prietenii lui sunt martorii acestor vremuri, martori care incep sa inteleaga si sa ridice mandrii capul. Luptatori pentru drepturile afro-americanilor, precum Malcolm X si Martin Luther King, asasinati miseleste, au pavat si consolidat cu sangele lor drumul catre Statele Unite de astazi si au facut posibila legislatura condusa de Barack Obama. Extrem de reusit-graitoare si emotionante in privinta intelegerii in final a istoriei sunt scenele dintre majordomul Cecil Graines si fiul sau Louis, ajuns candidat pentru Congresul Statelor Unite.
Scenariul incredintat lui Danny Strong, apropiat si familiarizat oarecum cu “presedintii si “campaniile prezidentiale” (filmul Game Change), regia pe mana lui Lee Daniels, (nominalizare Oscar – filmul Precious) si totul datorandu-se initiatoarei ecranizarii – producatoarea Laura Ziskin … pasii urmatori au mers catre distributie.
Mapa de presa a InterComFilm ne spune ca interpretii, din pasiune pentru proiect, au acceptat onorarii mult mai reduse decât de obicei, unii dintre ei chiar anulând alte angajamente în favoarea acestuia”. Si ne mai spune ca “Filmările au avut loc în New Orleans, în vara lui 2012, pe o perioadă-record de 41 de zile”.
Tot ce pot eu sa subliniez in privinta interpretilor este ca a fost o placere sa descopar mari figuri ale cinematografului, intrand in pielea personajelor acestui film. Nu am carcotit daca l-am vazut pe Alan Rickman in postura lui Ronald Reagan! Sigur ca datele fizice nu se potrivesc absolut deloc, dar privind dincolo de fatada, partitura l-a investit cu acele detalii specifice personajului istoric, trasaturi pe care actorul a stiut sa le releve. Si nici Jane Fonda nu se pliaza pe datele fizice ale lui Nancy Reagan, important este insa faptul ca silueta ei scheletica, privita indepartandu-se, cu spatele, construieste si sugereaza exact personalitatea respectivei.
O reintalnire cu Vanessa Redgrave de astazi e mereu emotionanta prin talentul si puterea cu care construieste si inobileaza chiar si o scurta aparitie in tesatura unui film atat de dens.
Doua personalitati americane, Lenny Kravitz si Oprah Winfrey sunt marile surprize (pentru mine), ambii dezvoltandu-si rolurile ca adevarate staruri de cinema. Oprah sustine rolul Gloriei Gaines cu mult aplomb, dedicatie si intelegere si desfasoara o paleta de stari si trairi edificatoare pentru conditia specifica a femeii-sotie-mama-casnica-puternica-slaba-iubitoare-pana-la-ultima-suflare.
Iar Forest Whitaker umple ecranul, captiveaza privirea, traieste si imbatraneste magistral sub ochii nostri. Privirea lui, cand trista, cand sugubeata, cand mirata, cand acuzatoare … Mainile sale inmanusate toarna cu fermitate sute de mii de pahare intr-o viata intreaga si toarna cu atentie si grija tremurata si ultima cana de cafea ce ramane nebauta de nevasta ce tocmai isi inchisese ochii pentru totdeauna. Tava cu cookies oferite micilor vizitatori ai Casei Albe, tinuta cu demnitate de silueta dreapta a tanarului Cecil si cu aceeasi demnitate de batranul Cecil, la distanta de peste patru decenii … Istoria prin ochii lui Forest Whitaker … Istoria prin ochii unui servant! Si de multe ori, acesti martori tacuti, a caror prezenta trebuie sa para a fi neprezenta, surprind esenta pura a tic-tacului istoriei!
Merita din plin sa vedeti acest film! Si sa radeti chiar, printre cateva lacrimi, de autoironiile presarate cu inteligenta (ma refer la cele legate de Sidney Poitier 🙂 ) si sa admirati cinematografia semnata de Andrew Dunn si sa luati aminte la coloana sonora a lui Rodrigo Leão, pe care puteti asculta deopotriva teme clasice precum Piano Sonata No. 16 in C Major (Mozart), Piano Concerto in A Minor Op. 54-1 (Schumann) sau piese interpretate de Dean Martin (Ain’t That A Kick In The Head), Dinah Washington (I’ll Close My Eyes), James Brown (Out Of Sight) sau Fantasia Barrino (In the Middle of the Night).
Si ne intoarcem la distributie, pentru ca Mapa de Presa a InterComFilm desvolta pe larg acest capitol si eu cred ca merita sa citez aici datele atat de bine selectionate de catre Distribuitor.
DESPRE INTERPREŢI
FOREST WHITAKER (Cecil Gaines) a fost distins cu premiul Oscar, Globul de Aur, premiul BAFTA şi premiul SAG pentru cel mai bun actor pentru interpretarea de excepţie a dictatorului Idi Amin în filmul The Last King of Scotland, în 2006. De asemenea, el a obţinut premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul de Film de la Cannes şi o nominalizare la Globule de Aur pentru rolul din Bird, în regia lui Clint Eastwood.
Whitaker a putut fi văzut într-o multitudine de roluri, dintre care le amintim pe cele din: Ghost Dog: The Way of the Samurai (care a fost nominalizat la Premiul Independent Spirit pentru cel mai bun film), The Panic Room, Phone Booth, Last Night, în regia lui Kiefer Sutherland (pentru care a fost nominalizat la Premiul CableAce), Criminal Justice (pentru care a fost a doua oară nominalizat), The Last Stand, Green Dragon (la care a fost şi producător executiv), The Enemy Within (pentru care fost nominalizat la Premiul Asociaţiei Actorilor de Cinema), Phenomenon, Species, Smoke, Ready to Wear, Platoon, Good Morning Vietnam, Diary of a Hit Man, Body Snatchers, The Color of Money, Johnny Handsome, Stakeout, Downtown, Consenting Adults şi Light It Up.
În paralel cu actoria, Whitaker a regizat Waiting to Exhale, Hope Floats şi First Daughter şi a produs filmele documentare Kassim the Dream, Serving Life şi Rising From Ashes, precum şi serialul TV intitulat Brick City, nominalizat la premiul Emmy. De asemenea, el eeste un militant activ pentru pace, fiind distins cu Premiul Humanitas în 2001 şi desemnat Ambasador UNESCO pentru pace şi reconsiliere în 2011.
OPRAH WINFREY (Gloria Gaines) a creat, prin puterea mass-mediei, o conexiune unică între oamenii din lumea întreagă. Emisiunea ei, “The Oprah Winfrey Show”, a fost urmărită de milioane de oameni, timp de 25 de ani. Aceasta, împreună cu proiectele filantropice iniţiate de ea, au făcut din Oprah una dintre cele mai respectate şi admirate personalităţi publice.
Prin intermediul propriei sale companii de producţie, Harpo Films, Oprah a produs numeroase filme de televiziune inspirate din literatura clasică şi contemporană, cum ar fi: Tuesdays With Morrie, Their Eyes Were Watching God, Mitch Albom’s For One More Day, precum şi filme pentru marele ecran: Beloved, în regia lui Jonathan Demme, în care Oprah a jucat alături de Danny Glover şi The Great Debaters, în regia lui Denzel Washington, care a fost nominalizat la Globul de Aur pentru cel mai bun film.
Ca actriţă, Oprah şi-a făcut debutul în 1985 în The Color Purple al lui Steven Spielberg, fiind distinsă cu nominalizări la Premiul Oscar şi la Globul de Aur. La televiziune, ea a putut fi văzută în filme precum: Before Women Had Wings (1997), There Are No Children Here (1993) şi The Women of Brewster Place (1989).
JOHN CUSACK (Richard Nixon) a intrat în atenţia publicului în anii ’80, cu roluri în filme precum: Sixteen Candles, The Sure Thing şi Say Anything. Cariera sa a luat un avânt rapid, fiind distribuit în filme de mare succes precum: City Hall, Shadows and Fog, Bullets Over Broadway, ambele în regia lui Woody Allen, The Player al lui Robert Altman, True Colors, Fat Man and Little Boy, în regia lui Roland Joffe, The Road to Wellville al lui Alan Parker, Bob Roberts, în regia lui Tim Robbins, Being John Malkovich (pentru care a fost nominalizat la Premiul Independent Spirit Award pentru cel mai bun actor în rol principal), Con Air, Midnight in the Garden of Good and Evil, în regia lui Clint Eastwood, Runaway Jury, alături de Gene Hackman şi Dustin Hoffman, Cradle Will Rock, Pushing Tin, al lui Mike Newell, 1408, The Thin Red Line şi America’s Sweethearts, Identity şi Grosse Pointe Blank, la care Cusack a fost, pe lîngă interpret, co-scenarist şi producător.
Din bogata sa filmografie, care include roluri aparţinând tuturor genurilor cinematografice, mai amintim: The Grifters, Eight Men Out, The Sure Thing, Stand By Me, War Inc., alături de Joan Cusack, Marissa Tomei, Hilary Duff şi Sir Ben Kingsley, Grace Is Gone, High Fidelity (pentru care a fost nominalizat la Globul de Aur), The Paperboy, alături de Nicole Kidman şi Matthew McConaughey, The Ice Harvest, The Raven, The Frozen Ground, alături de Nicolas Cage şi recentul Maps to the Stars, în regia lui David Cronenberg, alături de Julianne Moore.
JANE FONDA (Nancy Reagan) a fost distinsă cu numeroase premii, printre care două Premii Oscar pentru cea mai bună actriţă – în 1971 pentru Klute şi în 1978 pentru Coming Home – şi un Premiu Emmy pentru performanţa din The Dollmaker. Dintre rolurile sale le mai amintim pe cele din: The China Syndrome, Nine to Five, Rollover, On Golden Pond şi The Morning After. În 2008, lui Jane Fonda i s-a decernat un Palme d’Or onorific la Cannes, devenind cea de-a treia persoană căreia i se acordase această distincţie.
Fonda a revoluţionat lumea fitness-ului prin crearea unei serii video de exerciţii aerobice pentru întreţinerea tonusului şi a siluetei feminine, lansând primul video, intitulat Jane Fonda’s Workout, în 1982. Acesta a devenit extrem de popular, fiind urmat de încă 23 de video-uri, 13 înregistrări audio şi 5 cărţi, totalizând 17 milioane de exemplare.
În mai 2005, Random House a publicat autobiografia lui Jane Fonda, My Life So Far, care a devenit imediat un bestseller. În primăvara aceluiaşi an, filmul Monster-in-Law, în care joacă după 15 ani de absenţă pe marele ecran, a urcat pe primul loc în box office. Ultima sa carte, intitulată Prime Time şi lansată în 2011, oferă o formulă pentru o viaţă bună şi cât mai împlinită, mai ales pentru persoanele trecute de prima tinereţe.
În 2011, Fonda a jucat în comedia franceză Et Si On Vivait Tous Ensemble, a French comedy şi în Peace, Love & Misunderstanding, alături de Catherine Keener. De curând, ea a terminat filmările la Better Living Through Chemistry, în care îi are ca parteneri pe Olivia Wilde şi Sam Rockwell.
CUBA GOODING, JR. (Carter Wilson) a fost distins cu Premiul Oscar pentru cel mai bun actor într-un rol secundar pentru rolul fotbalistului profesionist Rod Tidwell din filmul de mare succes Jerry Maguire, rol pentru care a mai obţinut şi Premiul Asociaţiei Actorilor de Cinema, Premiul Asociaţiei Criticilor de Film din Chicago, Premiul ShoWest, o nominalizare la Globul de Aur pentru cel mai bun actor într-un rol secundar şi Premiul NAACP Image pentru cel mai bun actor.
Gooding a debutat pe marele ecran în 1991, în filmul lui John Singleton intitulat Boyz N The Hood. Au urmat apoi rolurile din A Few Good Men, Outbreak, Losing Isaiah, Lightening Jack, As Good As It Gets, Judgement Night, Gladiator, What Dreams May Come, Instinct, Chill Factor, A Murder of Crows (la care a fost şi producător), Pearl Harbor, în regia lui Michael Bay, Radio, American Gangster, Shadowboxer, Red Tails şi Machete Kills.
TERRENCE HOWARD (Howard) a fost nominalizat la Oscar şi la Globul de Aur pentru rolul din Hustle & Flow. El a debutat la televiziune cu roluri în seriale precum The Jacksons: An American Dream, Living Single şi NYPD Blue, iar pe marele ecran în filmul Who’s the Man?, în 1993. Au urmat rolurile din: Dead Presidents, Mr. Holland’s Opus, The Best Man (pentru care a obţinut Premiul NAACP Image şi a fost nominalizat la Premiul Independent Spirits Award pentru cel mai bun actor în rol secundar), Ray, Pride, The Brave One, August Rush, Iron Man, Red Tails, Winnie, On the Road, alături de Vigo Mortensen, The Company You Keep, în regia lui Robert Redford, Dead Man Down, cu Colin Farrell şi Noomi Rapace, House Of Bodies, cu Queen Latifah şi Peter Fonda, Lullaby, comedia Movie 43, cu Gerard Butler şi Hugh Jackman şi Breachers. alături de Arnold Schwarzenegger şi Sam Worthington.
LENNY KRAVITZ (James Holloway) este unul dintre muzicienii cei mai cunoscuţi ai epocii noastre, a cărui carieră se întinde de-a lungul a peste 20 de ani. Stilul său inconfundabil îmbină într-un mod original influenţe soul, funk, reggae si rock.
Talentul său de compozitor, producător şi multi-instrumentist s-a concretizat în nouă albume, care s-au vândut în peste 38 de milioane de exemplare în intreaga lume şi i-au adus numeroase premii, printre care patru Grammy consecutive şi alte şase nominalizări. El a colaborat cu vedete celebre precum Madonna, Slash, Aerosmith, Jay-Z, N.E.R.D., Mick Jagger, P. Diddy şi Alicia Keys.
De asemenea, Kravitz a jucat în filmele de mare succes Zoolander, Precious şi The Hunger Games.
JAMES MARSDEN (John F. Kennedy) are o reputaţie în continuă creştere la Hollywood, datorită varietăţii rolurilor interpretate. Dintre acestea le amintim pe cele din: Superman Returns, Hairspray, alături de John Travolta, Queen Latifah, Michelle Pheiffer şi Christopher Walken, Enchanted, cu Susan Sarandon, Amy Adams şi Patrick Dempsey, trilogia X-Men, Disturbing Behaviour, Gossip, The 24th Day, Heights, cu Glenn Close şi Elizabeth Banks, The Notebook , cu Rachel McAdams, James Garner, Gena Rowlands, Joan Allen şi Ryan Gosling, Sugar and Spice, Interstate 60, Superman Returns, Straw Dogs, Hop, Death at a Funeral, The Box, alături de Cameron Diaz, 27 Dresses, cu Katherine Heigl, Two Guns, cu Mark Wahlberg şi Denzel Washington, Robot & Frank, Bachelorette, Sex Drive, 10th and Wolf, Loft şi As Cool As I Am.
DAVID OYELOWO (Louis Gaines) a fost nominalizat la BAFTA pentru rolul din Small Island, precum şi la premiile Independent Spirit şi NAACP Image, la categoria cel mai bun actor în rol secundar, pentru performanţa sa actoricească din filmul intitulat The Middle Of Nowhere.
Activitatea lui Oyelowo se împarte între cinema, televiziune şi scena teatrală. Dintre rolurile sale pe marile ecrane mai amintim: Nina, despre viaţa cântăreţei Nina Simone (interpretată de Zoe Saldana), thriller-ul intitulat Default, în regia lui Simon Brand, Lincoln, alături de Daniel Day-Lewis, Sally Field şi Tommy Lee Jones, Jack Reacher, cu Tom Cruise, The Paperboy, al lui Lee Daniels, cu Nicole Kidman, Matthew McConaughey şi Zac Efron, Red Tails, Rise Of The Planet Of The Apes, The Help, 96 Minutes, The Last King Of Scotland, cu Forest Whitaker şi James MacAvoy, Who Do You Love, A Sound Of Thunder, Derailed şi The Best Man.
La televiziune, el a putut fi văzut în: serialul Spooks/MI:5, Shoot The Messenger, Complicit, Small Island, Born Equal, alături de Colin Firth, A Raisin In The Sun, As You Like It, al lui Kenneth Branagh, Five Days şi The No.1 Ladies Detective Agency, al regretatului Anthony Minghella.
VANESSA REDGRAVE (Annabeth Westfall) a fost distinsă în 1978 cu Premiul Oscar şi cu Globul de Aur pentru rolul principal din filmul Julia, în regia lui Fred Zinnemann. De asemenea, ea a fost de 5 ori nominalizată la Oscar şi de 11 ori la Globul de Aur şi a obţinut Premiul Emmy şi al doilea Glob de Aur din cariera sa pentru rolul din filmul de televiziune If These Walls Could Talk 2.
Dintre numeroasele sale roluri mai amintim: Anonymous, Unfinished Song, A Man for All Seasons; în regia lui Fred Zinnemann, Blowup; al lui Michelangelo Antonioni, două filme în regia lui Karel Reisz: Morgan: A Suitable Case for Treatment şi Isadora, pentru ambele fiind distinsă cu Premiul pentru cea mai bună actriţă la Cannes, Murder on the Orient Express, al lui Sidney Lumet, Agatha; al lui Michael Apted, The Bostonians, în regia lui Merchant Ivory, Prick Up Your Ears, al lui Stephen Frears, Miral, în regia lui Julian Schnabel, Letters to Juliet, în regia lui Gary Winick, în care joacă alături de soţul său, Franco Nero, The Whistleblower, alături de Rachel Weisz, Letters To Juliet şi Coriolanus, filmul de debut regizoral al lui Ralph Fiennes, în care interpretează rolul mamei personajului principal, Volumnia.
ALAN RICKMAN (Ronald Reagan) avea deja multe premii în palmaresul său de actor britanic de teatru când şi-a făcut debutul pe marele ecran în blockbuster-ul Die Hard, în 1988. În 1992, el a obţinut premiul BAFTA pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru Robin Hood: Prince of Thieves şi a fost nominalizat la acelaşi premiu pentru rolul din filmul lui Anthony Minghella Truly, Madly, Deeply. De asemenea, el a obţinut nominalizări la premiul BAFTA pentru rolurile din Sense and Sensibility al lui Ang Lee şi Michael Collins, al lui Neil Jordan.
Rickman este binecunoscut pentru rolul profesorului Severus Snape din seria de filme Harry Potter. De asemenea, el a jucat rolul Judecătorului Turpin din Sweeney Todd: The Demon Barber Of Fleet Street al lui Tim Burton. Ulterior, el a colaborat din nou cu Burton la Alice in Wonderland.
Printre realizările cinematografice ale lui Rickman se mai numără rolurile din: Bottle Shock, pentru care a obţinut premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul de Film de la Seattle în 2008, Nobel Son, Close My Eyes, Quigley Down Under, Perfume: The Story of a Murderer, Snow Cake, Love Actually, Blow Dry; Galaxy Quest; Dogma; Judas Kiss, Mesmer, pentru care a obţinut titlul de cel mai bun actor în 1994 la Festivalul de Film de la Montreal şi recentul Gambit, al regizorului Michael Hoffman, după scenariul fraţilor Joel şi Ethan Cohen, cu Colin Firth şi Cameron Diaz.
LIEV SCHREIBER (Lyndon B. Johnson) a fost distins cu nominalizări la premiul Emmy şi la Globul de Aur pentru portretul lui Orson Welles din filmul lui Benjamin Ross intitulat RKO 281. Dintre numeroasele sale roluri le amintim pe cele din: The Reluctant Fundamentalist, al Mirei Nair, cu Kate Hudson şi Kiefer Sutherland, Goon, cu Jay Baruchel, Salt, alături de Angelina Jolie; X-Men Origins: Wolverine; Defiance, cu Daniel Craig; Repo Men; The Painted Veil; The Manchurian Candidate, alături de Meryl Streep şi Denzel Washington; The Sum of All Fears, Taking Woodstock, al lui Ang Lee; Kate & Leopold; Every Day, Hamlet; în regia lui Michael Almereyda, Spring Forward; A Walk on the Moon, The Daytrippers, Mixed Nuts, al Norei Ephron şi trilogia Scream.
În 2005, Schreiber şi-a făcut debutul regizoral cu filmul Everything is Illuminated, adaptat de el însuşi, după romanul omonim al lui Jonathan Safran Foer. Filmul i-a avut ca interpreţi principali pe Elijah Wood şi Eugene Hutz şi a fost considerat unul dintre cele mai bune 10 filme ale anului.
ROBIN WILLIAMS (Dwight Eisenhower) a intrat în atenţia publicului datorită rolului ‘Mork from Ork’ din serialul TV de mare succes intitulat Mork & Mindy. El a fost distins cu Premiul Oscar pentru rolul din Good Will Hunting, precum şi cu nominalizări pentru cele din: The Fisher King, Dead Poets Society şi Good Morning Vietnam. Williams a jucat în filme de mare succes precum: Mrs. Doubtfire, Robots, The Birdcage al lui Mike Nichols, Jumanji, Hook, Patch Adams, Flubber şi Aladdin.
Din bogata sa filmografie mai amintim: The Angriest Man in Brooklyn, Insomnia, alături de Al Pacino, One Hour Photo, Happy Feet, The Final Cut în regia lui Omar Naim, cu Mira Sorvino şi James Caviezel, Moscow on the Hudson, al lui Paul Mazursky, The World According to Garp, Popeye, al lui Robert Altman, House of D, în regia lui David Duchovny, The Big White, în regia lui Mark Mylod, cu Holly Hunter, Woody Harrelson şi Giovanni Ribisi, Man of the Year al lui Barry Levinson, The Night Listener, alături de Toni Collette, R.V. al lui Barry Sonnenfeld şi August Rush.
Nota acordata: 8.5/10 (asa simt, asa notez)
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=DUA7rr0bOcc’]
