Ma ma (2015)
Regia: Julio Medem
Scenariul: Julio Medem
Distributia: Penélope Cruz, Luis Tosar, Asier Etxeandia, Teo Planell, Alex Brendemühl, Anna Jiménez
Un film sensibil si emotionant, realizat insa intr-o maniera narativa si cinematografica care nu apeleaza la exacerbarea unor sentimente pe coarda apasat-grava.
O poveste curenta in zilele noastre, din pacate… O tanara femeie, frumoasa, inteligenta, cu picioarele pe pamant, cu simtul umorului, mama a unui pusti simpatic si talentat la fotbal, invatatoare intr-o scoala, cu perspectiva unui somaj in toamna ce va veni si inca … sotie a unui barbat care o inseala repetat – plecat cu ultima lui aventura intr-o vacanta.
O femeie care observa ceva in neregula si merge la un consult ginecologic. Verdictul este nemilos, un cancer mamar in partea dreapta si nu este vorba despre un stadiu incipient. Un medic bun si empatic, care stie sa comunice cu pacienta, care nu ocoleste sau cosmetizeaza adevarul si care stie sa ofere procentul de speranta in viitor.
Scenariul clasic: pregatirea, mastectomie, chimioterapie … 70% speranta. Dar … grija si tristetea … “ce fac cu copilul?”. Legatura pacient-doctor se cladeste pas cu pas, cu o caldura extraordinar de umana si luminoasa. Si Julian, medicul, este pe cale de a avea un copil, insa este vorba despre Natasha, o rusoaica din indepartata Siberie, pe care o va infia impreuna cu sotia sa. Fotografia fetitei, suava, blonda si cu ochi albastri, strajuieste biroul lui Julian. Si cu o mare frumusetete cinematografica, aceasta Natasha devine, alaturi de ceilalti eroi ai filmului, un personaj eteric, dar real si important in parcursul vietii tuturor.
Magda, caci asa se numeste eroina filmului (cu adevat o eroina), il cunoaste pe banca stadionului, la un meci al fiului ei, pe Arturo, profesionist al Real Madrid, in cautare de tinere sperante fotbalistice.
Si Arturo – iata – este lovit de o mare nenorocire … un accident de masina ii ucide fetita si ii lasa sotia in coma pe patul spitalului. Vestea tragica o primeste chiar la aceasta prima intalnire cu Magda.
O femeie atat de zdruncinata de propria ei situatie, de problemele si suferintele care ii stau in fata, gaseste puterea si resursele necesare sa ii fie alaturi altuia lovit de soarta.
Astfel incat binomul Magda si fiul ei Dani, devine trinomul Magda, Dani si Arturo si chiar cvadrinom (daca asa se poate spune, prin alaturarea empatica a doctorului Julian. Si mergem apoi la cifra cinci, caci omniprezenta in poveste, este imaginea Natashei, fetita din Siberia, care nu mai ajunge in insorita Spanie. Caci si casnicia medicului se destrama.
Nu am de gand sa va povestesc filmul … Care are – din punct de vedere al povestii … surprize dureroase, dar si rezolvari superbe, de mare profunzime umana. Cat de natural si psihologic surprinzator, reuseste aceasta femeie careia I se ia dreptul la viata, sa cladeasca niste relatii interumane inalte, pline de empatie, zideste un viitor comun si o viata plina de sperante, oamenilor pe care ii aduna in jurul fiintei ei aparent fragile, dar solid si frumos construita.
Relatia viata si moarte, parinte-copil, femeie-barbat, prezent-viitor, suflet-minte-Dumnezeu (“Dumnezeu este apararea noastra de frica de moarte”) … Intrebari … “e oare sufletul nemuritor?”. “Ce facem ca sa traim fericiti?” “trebuie sa crezi in viata, pentru ca sa traiesti fericit”. “sa plangi cand ai o mare durere, dar sa nu uiti sa razi” …
Caci in viata trebuie sa vorbesti, sa visezi, sa plangi, sa lupti, sa suferi, sa simti … si in plus, sa le fii celorlalti sprijin si sa lasi in urma ta amintiri frumoase.
Si Magda lasa in urma sa doi copii, care vor creste indrumati de Arturo si de Julian. Si ea ii va veghea … Fara doar si poate …Si intr-o zi ce va veni, mica Natasha isi va privi mama si ii va asculta mesajul inregistrat pentru ea, cu putin inainte de a-i da viata.
Poate ca doar povestea nu este deajuns. Ea se implineste insa pe mana talentata a regizorului Medem (va amintiti filmul sau “Lucia si sexul” – 2001) si pe mana actorilor din distributie. Penelope Cruz este emotionanta, fara insa sa stoarca lacrimi: e simpla, e naturala, comunica cu mimica, cu gestica, cu fata, cu trupul, cu privirea .. un amalgam de suferinta si de speranta si o delicatete magica a durerii tacute, invaluita in forta de a rezista si de a-si implini viata ei si a celorlalti din jur. In toata drama ei, ea are vointa si forta de a-si lasa oamenii pe care ii iubeste, intr-un cocon de fericire si echilibru viitor. Un rol interpreta de Cruz, magistral. Secondata la fel, de Luis Tosar, Asier Etxeandia, Teo Planell, interpretii lui Arturo, Julian si Dani.
Si revin si spun ca poate povestea nu este deajuns, pentru ca, iata, vine si cinematografia lui Kiko de la Rica, care este o poezie in imagini. Parca construieste o expozitie de tablouri a sufletului omenesc si a tot ce este mai frumos si merita de trait in viata. Urmariti cu atentie camera si ce va ofera ea, de-a lungul acestuii film-poem. Veti fi incantati de lectia lui Kiko de la Rica.
Si pentru a incheia cercul, iata ca vine si Alberto Iglesias (Hable con ella – 2010, La piel que habito – 2011, Tinker Tailor Soldier Spy – 2011, Amantii pasageri – 2013, etc), cu un soundtrack, care subliniaza momentele importante ale filmului, cu valente muzicale de mare calitate si iata un exemplu.
Ramane intrebarea “ce se intampla cu sufletul, cand trupul moare?” . Magda este o foarte buna profesoara!
Nota: 8.5/10
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=JSYc0uxoE4w’]
