Boxcar Bertha (1972)
Regia: Martin Scorsese
Distributia: Barbara Hershey, David Carradine, Barry Primus, Bernie Casey, John Carradine
Puteti cumpara colectia Martin Scorsese, de pe FilmExpress.ro.
Am inceput acum ceva timp o colectie Martin Scorsese, pentru a intra mai adanc in filmografia sa, in filmele sale mai putin cunoscute sau care nu mai au aceeasi audienta precum cele noi (cele din anii de inceput, asadar), dar si pentru a discuta putin despre relatia sa cu unul dintre actorii preferati si anume Robert De Niro. Prima intalnire este cea cu „Boxcar Bertha”, cel de-al doilea film al sau, realizat in 1972, la 5 ani distanta de la debutul in lungmetraj, cu „I Call First”. Si ne regasim cu siguranta in fata unei capodopere a genului „road movie”, o poveste de viata inspirata dintr-un caz real, care ne poarta printr-o America simpla, inca neafectata de modernism.
In centrul actiunii o avem pe Bertha Thompson (interpretate cu o deosebita naturalete de Barbara Hershey, o actrita pana acum necunoscuta pentru mine), o tanara la inceput inocenta si in cautarea propriei identitati, pentru a evolua ulterior spre o femeie indragostita, care nu doreste sa fie oprita de niciun obstacol pentru a sta alaturi de persoana iubita. In timpul Marii Depresii, Bertha se indragosteste de Big Bill Shelly (un David Carradine tanar, dar un actor complet, pe care l-am admirat mereu), barbatul care pare atat de rece incat sa ii ofere fara regrete o prima noapte de dragoste. Si, asa cum se intampla cateodata si in prezent, dar din ce in ce mai rar, ea doreste sa il urmeze peste tot in lume pe primul ei barbat. O dragoste pe cale de disparitie, un unicat pe care este necesar sa ni-l reamintim.
Bill nu este totusi un barbat obisnuit: este un sindicalist radical, care ataca fara regreta si ia actiunea in mainile sale fara sa ii pese de consecinte. Aflat intr-un sindicat deja rarefiat, lupta cu toate mijloacele posibile impotriva patronatului Cailor Ferate Americane, impreuna cu prietenii sai apropiati, incercand sa „stoarca” bani pentru ajutorarea colegilor sai. Metodele sale se transforma rapid in ilegale, jefuind (impreuna cu prietena sa Bertha) trenurile cu bani si dand banii saracilor. Insa sefii nu stau cu maine in san si angajeaza mercenari pentru prinderea raufacatorilor.
Bertha si Bill sunt astfel niste haiduci moderni: jefuiesc pe cei bogati, locuiesc in case insalubre si fara mobila, dau tot ceea ce fura pentru cei saraci, pentru muncitorii care primeau in acele timpuri prea putini bani (cateodata deloc) pentru o munca foarte grea, ce ii tine departe de casa. Cu toate acestea, calatoria lor spre dreptate dureaza prea mult, este prea dura si, cu timpul, pare o calatorie cu un singur sens, iar autoritatile nu vor accepta aceasta pentru totdeauna. Ramane meritul celor doi actori din rolurile principale, dar si al regizorului Martin Scorsese (cu o atentie deosebita asupra detaliilor si asupra camerei), pentru dezvaluirea unui „road (on track) movie” memorabil.
