Beginners (2010)
Regia: Mike Mills
Scenariul: Mike Mills
Distributia: Ewan McGregor, Christopher Plummer, Melanie Laurent, Goran Visjnic, Mary Page Keller
Nu stiu de ce mi-a scapat acest film pana acum…se intampla, insa faptul ca a castigat “Best Performance by an Actor in a Supporting Role in a Motion Picture” la Golden Globe 2012 si este nominalizat la “Best Performance by an Actor in a Supporting Role” – Oscar-2012, l-a adus rapid in atentia mea. Si bineinteles, faptul ca Plummer a fost si este si va fi mereu unul dintre actorii mei preferati.
Sfatuiesc pe oricine sa vada acest film, pentru ca este foarte original, deopotriva amuzant si emotionant si in cele din urma … plin de talc! Un talc care ti se dezvaluie deplin abia in ultimele momente ale filmului!
Intr-o mica discutie cu colegul Jovi, am fost sfatuita sa fiu mai scurta si mai concisa in cronicutele mele, in ideea ca cititorii blogului nostru (si al blogurilor in general), nu au timpul si rabdarea necesara sa citeasca mai mult de maximum 500 de cuvinte. Poate ca este asa, nu zic nu, dar … chiar ca mi-e greu sa-mi controlez cu parcimonie suvoiul impresiilor care vor sa se vada asternute pe display 🙂
Dar sunt dispusa sa incerc, macar de data aceasta.
Asa ca ma limitez la a spune ca probabil Christopher Plummer nu va castiga trofeul anul acesta, pentru ca batalia este acerba si in lupta sunt nume grele alaturi de al sau: Kenneth Branagh, Nick Nolte, Max von Sydow, Jonah Hill. Dar pentru mine, el este castigatorul!
Pentru interpretarea rolului unui barbat care “nu a renuntat niciodata” la a se implini pe sine insusi, macar si in ultimii sai ani de viata. Un barbat care la varsta de 75 de ani isi traieste cu simplitate si eleganta visul fericirii, un “beginner”. Pe cealalta parte a povestii lui Hal Fields, se deruleaza, intersecteaza si impleteste povestea fiului sau Oliver (atentie la backgroundul sau care ii motiveaza freudian trairile) – dominat de tristetete si de teama de a fi parasit (drept care el este acela care paraseste primul).
Oliver Fields invata insa de la toti cei din jurul sau – de la Hal – tatal, de la Anna – iubita, de la Andy si NU in cele din urma, de la Arthur – catelul Russel-Terrier (martorul tacut dar intens participativ), ca niciodata nu este prea tarziu sa fii un “beginner” in dragoste.
Filmul acesta vorbeste despre tristete, sugereaza tristetea, dar nu ti-o livreaza in fapt niciodata. Intr-un mod elegant si sofisticat, dar si ciudat de frantuzesc pentru un film american, spectatorul este intins pe canapeaua psihoterapeutului si este vindecat de tristete! Si de temeri si de indoieli. O romanta dulce-amara tamaduitoare. Eu asa am simtit! Datorita lui Mike Mills si echipei sale!
Coloana sonora originala scrisa de Roger Neill, Dave Palmer si Brian Reitzell din care va prezint Suita, care este edificatoare in sensul celor de mai sus, la fel ca si piesele pe care le gasiti pe situl de aici.
2 comments
Mi-a placut filmul foarte mult si cred ca Plummer va castiga. Referitor la lungimea articolelor si eu sunt de acord cu Jovi,dar asta nu inseamna ca nu mi-au placut articolele tale mai lungi 🙂 Multa lume se plictiseste repede, unii citesc pe fuga la birou si atunci prefera ceva mai scurt, mai concis.
Tu pe cine pariezi pentru rol secundar?
🙂 eu sunt o „pierzatoare” de la natura! Daca imi place ceva, doresc ceva, tin cu o cauza sau o echipa sau o persoana ….. nu iese! ei, nu chiar intotdeaua! Max von Sydow a facut un rol superb in filmul putin prea lung Extremely…. si imi pare rau ca nu l-am vazut pe Branagh. Doar acestia doi cred ca i-ar fi concurentii lui Plummer! Vom vedea, unchiul asta Oscar, cum spuneam, este imprevizibil!