In partea excusiva pentru Web a site-ului Historia.ro, gasesc raspuns la una dintre marile enigme ale tineretii mele ‘De ce nu a jucat Dobrin in Mexic’ intr-un interviu (posibil mai vechi) cu Angelo Niculescu: ‘La ultimul meci de pregătire, s-a tras undeva în stânga, la umbra tribunei, şi nu se mişca de acolo. I-am zis: «Gicule, ce faci?», «Nea Angelo, eu nu pot. Nu vezi ce soare e?». «Gicule, tu ai zis că nu poţi. Să ştii că nu s-a născut încă fotbalistul cu umbrelă». Şi atunci, eu de ce să joc cu Dobrin? Ca să-i fac lui un hatâr şi să mă compromit eu? Oricum, la vremea aceea nu mi-a reproşat nimeni nimic. După ani de zile s-a ridicat problema: de ce nu a jucat Dobrin în Mexic? Acum aţi aflat de ce nu a jucat”.’
Andreea Ghita scrie la baabel.ro despre comemorarea a 70 de ani de la deportarea spre lagarele mortii a evreilor din Cluj: ‘În fiecare an, în luna mai nu pot să nu parcurg în gând – ca într-un exerciţiu de smerenie faţă de bunicii pe care nu aveam să-i cunosc niciodată – drumul din strada Kemény Zsigmond şi până la ghetoul de la fabrica de cărămizi, în camionul care-i hurduca. La ce se puteau gândi, ce puteau spera, ce presimţeau?! Mama Tatii abia împlinise 43 de ani, iar tatăl său 57…Ambii au pierit la Auschwitz, alături de alte zeci de unchi, mătuşi, verişori – bătrâni, femei, copii… Chipurile bunicilor mă privesc din cele câteva fotografii spălăcite, încredinţate de tata unui prieten, înainte să fi fost obligat să se înroleze în detaşamentul de muncă din armata maghiară. În ziua ghetoizării Tata era în permisie la Cluj şi plecase în oraş cu unchiul meu, elev de liceu. La întoarcerea acasă camionul era în faţa porţii. Impulsul celor doi băieţi de a li se alătura părinţilor a fost stopat de gesturile acestora care s-au prefăcut a nu-i cunoaşte. Nădăjduiau că Tata avea să-l salveze cumva pe unchiul meu. Tata a îndeplinit mesajul nerostit al părinţilor săi. Şi-a luat cu sine fratele, în cazarma din Baia Mare, sperând în omenia colonelului Reviczky care mai adăpostise şi alţi adolescenţi evrei… Însă deportarea avea să-i ajungă din urmă şi acolo. Au trecut prin iadul de la Auschwitz şi alte lagăre naziste, dar au supravieţuit.’
Simona Vasilache scrie la blogul Carturesti despre cartea Ioanei Parvulescu ‘In intimitatea secolului 19’: ‘… în zilele noastre, sunt destui cititori care n-au trăit niciodată, nici măcar cu o carte pe genunchi, în secolul 19. Pentru ei, docuficţiunea Ioanei Pârvulescu dă înapoi, miraculos, acelui timp tinereţea furată de prejudecată. Strălucirea şi boema unei societăţi de bunici austeri. Erau naivi, erau şi sobri, voiau s-atingă luna de pe cer (titlul unui capitol „de anticipaţie”) şi pământul de sub picioare, ţineau jurnal (de citit neapărat cronica unei zile oarecare din viaţa unor oameni celebri, familia Maiorescu şi „Junimea” bucureşteană, din strada Mercur, între ziua cea mai bună a istoriei din secolul 19, 10 mai 1866, şi ziua cea mai rea a literaturii, 15 iunie 1889), înfăptuiau mult și aveau încă și mai multe vise.’
(Dan)
Ion-Valentin Ceausescu scrie pe SemneBune.ro despre ”Ultima ispita a lui Hristos”, de Nikos Kazantzakis, o carte pe nedrept ocolită de cititori, deși mulți o au în bibliotecă (nici eu nu am citit-o, de altfel): ”Cartea ne propune o versiune a vieții lui Hristos, foarte umană și în același timp foarte dumnezeiască, fără a se îndepărta însă de la adevărul biblic. Nu este un roman care prezintă figura cristică în sens strict uman, nici nu marșează doar pe figura sa de Mântuitor, este mai degrabă prezentat drumul lung și anevoios pe care l-a parcurs Iisus pentru a își înțelege misiunea și pentru a se dedica ei. El nu știe cine este, se întreabă dacă nu cumva nu este un demon, se întreabă dacă nu este cuma nebun, apoi refuză să fie Mântuitor, nu vrea asupra lui păcatele lumii, vrea să fie normal, vrea să o iubească pe Magdalena, să aibă o viață de bărbat, să-l găsească pe Dumnezeu și să se mântuiască pe El și pe Magdalena.”
(Jovi)
Contributori: Dan, Jovi.
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Anatomia unei stafii”, de Alain Besancon
–”Davaiștii”, de Irvine Welsh
–”Sumki”, de Amos Oz
–”Sebastian, ceilalți și-un câine”, de Mihai Radu
–”Redescoperind Drumul Mătăsii. Din China și munții Asiei Centrale în Iran și Turcia”, de Colin Thubron (I)
