Îmi place că mai sunt oameni prin blogosfera literară care mai citesc clasici. De exemplu, în această săptămână, Andreea Toma a scris despre cartea lui Balzac, ”Femeia la treizeci de ani”: ”Nu veţi găsi, aşadar, un manual de gestionare a vârstei de 30 de ani, ci zbuciumul unei femei de-a lungul unei vieţi puternic marcate de cerinţele societăţii secolului al XIX-lea. O femeie dn înalta societate, pentru care fericirea pare un deziderat imposibil, furat. Captivă într-o căsnicie care i-a adus dezamăgire încă de la început, cu toate că ea a fost cea care şi-a dorit-o, Julie se luptă în continuu cu frământările sufletului, iubind, urând, îndurând. Contrastele fiinţei ei, transformările cărora se supune, viaţa bogată în întâmplări nefericite- toate îi brăzdează chipul şi sufletul. Soţie, mamă, femeie- trei ipostaze ale aceleiaşi fiinţe, fiecare cu trăiri distincte, greu de împăcat.”
Pe de altă parte, Anca Giura scrie pe blogul sau, Evaziuni spontane, despre o carte impresionanta, ”Evadarea tăcută”, de Lena Constante (despre care a scris si Codrut, pe Filme-carti.ro): ”Deşi jurnalul lămureşte enorm de multe detalii ale vieţii carcerale îndurate de o femeie, vom rămâne cu câteva nelinişti. Cu toate că se afirmă îndeobşte că scrisul vindecă, eu una cred că el nu poate vindeca întru totul starea carcerală, claustrofobia penitenciară. În acest caz extrem, scrisul posttraumatic conferă doar o seninătate rece, ca de marmură, o suverană lipsă de reproş faţă de familie, de anchetatori, de torţionari. O mirare mută: cum pot uita urmaşii atâta suferinţă şi umilinţă îndurate de către generaţia intelectuală decimată a anilor ’50?”
Sunt complet de acord cu ceea ce a scris Diacritica aici, sfaturi pentru o reformare temeinica a sistemului de educație românesc: ”Iar în Legea educaţiei pun, din secunda 1, regulile următoare: – profesorii nu au voie să primească cadouri, altele decât flori (şi dulciuri, fie); cine încalcă regula zboară şi nu mai are ce căuta înapoi; părinţii care oferă cadouri sunt daţi urgent pe mâna procuraturii, pentru dare de mită; – profesorii nu au voie să manipuleze/gestioneze bani pentru nevoile şcolii/clasei. Trebuie făcute îmbunătăţiri în clase? Să se înţeleagă şi să discute direct Asociaţia părinţilor cu directorul/inspectoratul/primăria sau cine o mai avea şcolile în grijă. ”
Costi Piștea a citit singurul volum Alice Munro (castigatoarea Nobelului) aparut la noi, la Editura Litera. Ce a gasit el in ”Prea multa fericire”: ”Alice Munro îşi plasează textele în universul casnic şi se ocupă, în general, de sentimentele a două-trei personaje, care suferă sau au revelaţii, aşa cum se întâmplă cu un tată criminal ce susţine că şi-a întâlnit copiii ucişi într-o altă dimensiune. Prozele sunt ca o călătorie spre centru, unde centrul este acel nucleu reprezentat de gândurile suprapuse în fiecare secundă în mintea noastră. Ele, prozele, nu justifică vreun comportament, ci îl prezintă, îl expun, folosind de cele mai multe ori un bisturiu jurnalistic. Presărând doza de imprevizibil peste această disecţie, Alice Munro a scos măcar câteva proze de manual, de-ţi vine să te laşi de scris dacă te raportezi la ea.”
Micawber a citit si recenzat ”Biblidioteca” lui Mihail Vakulovski, o carte care mie mi-a plăcut mult, poate si pentru ca am privit-o ca un jurnal al vremurilor universitare pe care le-am trait la Brasov. El are o cu totul altă părere: ”Făcând bilanţul, Biblidioteca e o carte proastă, pe care ar fi probabil bine s-o evite cititorii care, lipsiţi timp liber, n-au citit încă alte cărţi, de mai bună calitate. În mod parcă ironic, textul romanului îi pomeneşte pe Sorokin şi Erofeev, scriitori traduşi de altfel de romancierul nostru. „De la el [Sorokin] poți să înveți cum să mergi până la capăt. Dacă n-am învăța asta de la ruși, atunci de la cine?”. Mihail Vakulovski, departe de a merge până la capăt, nici măcar nu-şi începe drumul, mulţumindu-se să bată pasul pe loc.”
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Cina blestemată”, de Ismail Kadare
–”Cevdet Bey și fiii săi”, de Orhan Pamuk
–”Pătimiri și iluminări din captivitatea sovietică”, de Radu Mărculescu (II)
–”Riduri”, de Mihail Vakulovski
