Stelian Tanase ne reaminteste pe blogul sau cateva dintre traditiile Rusaliilor: ‘Orășenii au cam uitat se inseamnă Rusaliile, ce prilej de bucurie era altădată. Sărbătoarea s-a pierdut. In copilăria mea petrecută în Obor în săptămînile de dinaintea Rusaliilor era mare sărbătoare, cînd se ținea și tîrgul din Obor, Moșii adică. Între timp Rusaliile au devenit prilej pentru diverse alte tirguri improvizate prin diverse intersecții, cartiere etc, prilej pentru panotaje, benere, vitrine. Comersanții întrețin amintirea sărbătorii, firește nu din evlavie, din respectul tradițiilor, ci pentru a-și mări profitul. E și ăsta un un motiv cara împinge lucrurile inainte, de ce nu. La sate, da, mai există amintirea Rusaliilor. Aici semnificația religioasă nu scapă. Sufletele moșilor, adică ale morților, după ce părăsesc mormintele în Joia Mare, se preumblă printre cei vii și se întorc printre cei vii chiar în duminica de Rusalii. Pentru a fi primiți cum se cuvine casele se impodobesc frumos, se face curățenie, apar flori peste tot. Acum se joacă și călușul care are o semnificație profund religioasă, uitată și ea.’
Despre prezenta Israelului la Bookfest a scris pentru Baabel jurnalista Eva Galambos: ‘Aș menționa, printre altele, prezența scriitorilor israelieni de limbă română, ale căror cărți sunt cunoscute în România, se tipăresc la mai multe edituri, apoi abordarea unor subiecte de istorie contemporană „de pildă evoluția relațiilor româno-israeliene, masa rotundă”. Limba ebraică ieri și azi dialogul dintre Madeea Axenciuc, bine cunoscută în Israel, ea fiind ani de zile directoarea ICR din Tel Aviv, cu Gil Hovav, care pe lângă calitățile pe care le-am enumerat anterior este și strănepotul lui Eliezer ben Yehuda, creatorul limbii ebraice moderne, evenimente dedicate Cabalei, (prin lucrări ale lui Moshe Idel) filme pentru copii, concurs de desene.’
Ion-Valentin Ceausescu scrie la SemneBune despre cartea lui Gabriel Patrascu ‘Vacante filocalice’ câștigătoare pe anul 2015 al Concursului de Debut organizat de editura Cartea Romaneasca: ‘Volumul, scris de Gabriel Pătrașcu, este format din douăzeci de povestioare interconectate, care au ca temă, așa cum reiese încă din titlu, vacanța, călătoria, pelerinajul, însă nu este nici un ghid de călătorie, nici o carte de călătorie propriu-zisă, ci o carte de literatură care pornește, cel mai probabil, de la fapte reale, trăite de autor sau măcar auzite de acesta. Cu un talent evident, bine dozat, acesta rememorează o serie de întâmplări insolite de prin călătoriile sale, din copilărie până la maturitate, însă nu pune cel mai mare accent pe locuri sau peisaje, ci pe detaliile insolite. Umorul este marele atu al autorului.’
(Dan)
Constantin Piștea scrie despre una dintre revelațiile blogosferei, Lupta mea. Nu am citit-o încă, dar să vedem ce scrie Costi pe Bookhub.ro despre partea a doua (Un bărbat îndrăgostit) a cărții lui Knausgård: ”Probabil că fiecare cititor în parte va scoate din scriitura lui Knausgård un sens propriu ori propriile efecte benefice. Pentru mine, a fost important să înţeleg ce caută el prin scris şi să-l simt vulnerabil şi oscilant. A devenit treptat un soi de prieten care-mi povesteşte vrute şi nevrute, şi pe care am impresia că-l ştiu pentru că mi-a zis deja atâtea, dar pe care sunt uimit să-l tot descopăr, pentru că el însuşi se descoperă pe măsură ce se povesteşte. „Trăiesc scriind despre fiecare ruşine la care am fost supus”, îi zice el lui Geir. Poate că despre asta este scrisul: să faci din ruşine combustibil pentru viaţă. Ruşinile lui sunt şi ale mele, măcar unele dintre ele, iar faptul că el le recunoaşte atât de franc mă face să fiu puţin mai optimist.”
Dana Dumitru scrie pe BookishStyle despre un roman care mie mi-a plăcut (și despre care am scris aici), respectiv ”Valetul de pică”, de Joyce Carol Oates: ”Lectura Valetului de Pică am început-o fără prea multe aşteptări, şi bine am făcut. Auzisem că este o carte deconectantă, din genul detectiv, cu uşoare tente de thriller psihologic, numai bună de citit pe un zbor de două-trei ore. Începutul a fost promiţător, dar, pe parcurs, evenimentele au devenit previzibile, iar acţiunii i-a lipsit un crescendo în adevăratul sens al cuvântului. (…) Valetul de Pică vorbeşte despre ţesăturile încâlcite ale spiritului uman, despre personalitatea scindată a fiecăruia, şi despre lupta interioară dintre bine şi rău. Este o proză cu accente psihologice şi de roman noir, dar, din punctul meu de vedere, intriga nu este îndeajuns de elaborată. O lectură agreabilă, fără prea mari pretenţii.”
”Ultimii martori” este următoarea carte a Svetlanei Aleksievici pe care o voi citi. Despre ea, scrie Bianca pe blogul său: ”Ultimii martori” se bazează pe aceeași idee ca și ”Războiul nu are chip de femeie”. Ambele conțin mărturiile oamenilor care au trăit războiul. Totuși, eu le-am perceput ca fiind foarte diferite. Ultima pune accent pe felul în care oamenii implicați direct în război au fost afectați de acest eveniment, în timp ce ”Ultimii martori” vorbește despre traumele pe care războiul le-a cauzat unor oameni obișnuiți, pe vremea aceea doar niște copii și felul în care acesta le-a format viețile. A fost la fel de emoționant să citesc mărturiile copiilor ca și pe cele ale adulților, dar mult mai tulburător. Gândindu-mă la inocența copiilor și la felul în care aceasta a fost distrusă atât de devreme, am simțit că rămân fără cuvinte. Mi s-a părut incredibil felul în care niște copilași s-au trezit direct în război și au trebuit să învețe să supraviețuiască. Traumele pe care războiul le-a lăsat asupra acestor oameni le-au schimbat viața și le-au modelat, practic viețile.”
Cei de la Bookaholic au avut o inițiativă foarte frumoasă, alături de Centrul Ceh, pe durata Bookfest, respectiv editarea unui ziar intitulat Bookshake. Despre toată munca investită în redactare, tipărire, interviuri, reportaje, anchete povestește Eli Bădică: ”Bookshake s-a dorit a fi un ziar relaxat, proaspăt, care să îmbine informațiile utile cu subiectele de actualitate (ale târgului, dar și din afara lui) și materialele altfel, amuzante, prietenoase, pe înțelesul și gustul mai multor categorii de cititori. Plus mult vizual, cât mai minimalist – cotidianul a fost integral ilustrat. Echipa restrânsă a ziarului urma să stea în târg pe toată perioada acestuia – ceea ce s-a și întâmplat -, să editeze Bookshake de acolo, din mijlocul evenimentelor. Am avut un stand aranjat special pentru asta – mese de lucru, router wireless, prelungitoare etc. -, dar și pentru cititori – scaune, cafea și bere Staropramen oferite gratuit, alături de ziar, pentru a face lectura mai lină.”
(Jovi)
Contributori: Dan, Jovi.
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Strania istorie a comunismului românesc (și nefericitele ei consecințe)”, de Lucian Boia
-”Iubirile de tip pantof. Iubirile de tip umbrelă…”, de Matei Vișniec
-”Spațiul dintre nori. Cu rucsacul prin India”, de Desiree Halaseh
-”Noaptea sexuală”, de Pascal Quignard
–Fragment în avanpremieră: ”1913. Vara secolului”, de Florian Illies
–Fragment în avanpremieră: ”Seri antice”, de Norman Mailer
