„Râul destinelor”, de Sawako Ariyoshi
Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2024
Traducere de Angela Hondru
Numele scriitoarei de origine niponă Sawako Ariyoshi este cunoscut cititorilor autohtoni datorită romanelor Parfum de curtezană (publicat în seria Humanitas Fiction în anii 2013 și 2023) şi Dansatoarea de Kabuki (publicat și el la Humanitas Fiction în anii 2008 și 2011). Romanul Râul destinelor a fost publicat pentru prima dată sub formă de foileton în publicația Fujin Gahō în perioada ianuarie-mai 1959, este primul volum al unei trilogii alături de Râul Arida (1963) şi Râul Hidaka (1966). Cartea a fost ecranizată în anul 1966, regia lui Noboru Nakamura, de altfel autoarea este un nume important în cultura japoneză recentă fiind una dintre autoarele centrale din perioada postbelică. Pe lângă profesia de romancieră Sawako Ariyoshi a fost şi autoare de povestiri, piese de teatru şi scenarii de film şi televiziune.
Râul destinelor este considerat un roman reprezentativ pentru literatura japoneză din a doua parte a secolului XX. Principalul aspect care se face remarcat în cadrul primului roman din trilogie este faptul că reprezintă un important portret al femeii japoneze tradiţionale. Acţiunea acestuia se pliază pe destinul a trei femei, aparţinând aceleaşi famili, dar din generaţii diferite. Povestea celor trei debutează cu problema căsătoriei Hanei (cea care va fi bunica din povestea centrală), decizie ce va depinde de bunica ei, care va stabili condiţiile în care se căsătoreşte: „Râul Ki curge de la răsărit la paus. Dacă cineva din familia Kimoto intră în familia Suda, înseamnă că se va căsători de la apus la răsărit, invers decît cursul râului. Viitoarele mirese care locuiesc de-a lungul râului Ki nu au voie să plece în amonte. Nici în ruptul capului n-o las pe Hana familiei Suda.” (p. 13).
Pe lângă faptul că bunica îi va insufla multe dintre valorile de natură tradiţională Hanei, formarea sa a constat şi în urmarea Şcolii de fete, o instituţie asemănătoare unui penison. Loc unde învaţă să preţuiască valorile specifice culturii sale, devine o expertă a artei ceaiului şi i se cultivă prețuirea pentru ikebana (arta aranjării florilor). A doua zi după căsătoria Hanei cu Keisaku apreicerile cu privire la educația sa se răspândesc rapid, se pune accent mai ales pe faptul că a fost bine instruită de către bunica ei, prin urmare se pun bazele convingerii cu privire la rolul pe care trebuie să îl joace în educarea viitoarelor femei care vor face parte din familia ei.
Hana va deveni „elementul conformist”, peste ani fiica ei Fumio va fi elementul modernist, gata oricând să „încalce regulile”. Urmărim această dinamică dintre trei generaţii, o dinamică caracterizată în primul rînd prin complexitate, generatoare de conflicte până târziu în viaţa Hanei, care va reuşi să lege o relaţie mult mai strânsă cu nepoata ei, Hanako. Scriitoarea foloseşte structura individual-colectiv, urmărim în același timp și dinamica dintre femeie și societate sau familie și societate.
Discrepanța dintre „trecut” și „prezent” este destul de mare, nu ai cum să nu observi faptul că bărbații văd în femei strict mame și păstrătoare ale ordinii în casă. La nașterea lui Fumio Hana simte nevoia să își ceară scuze că nu a născut un băiat, când vine momemntul în care trebuie să îi dea un nume, soțul ei va spune că nu îl interesează. Cu toate acestea, Hana consideră că nașterea fiicei sale înseamnă că Toyono, bunica ei, s-a reîncarnat, dat fiind că nașterea fiicei sale s-a petrecut la numai 7 zile de la moartea bunicii sale.
Formarea societății japoneze este creionată într-un mod realist de după cel de-al Doilea Război Mondial, schimbările axându-se în principal pe înglobarea unor noi obiceiuri, tot sub influența occidentală se va schimba și rolul femeii în societatea japoneză, ceea ce va face ca rolul său în cadrul familiei să fie la rândul lui diferit. Noua ordine a lumii nu mai pune preț pe lucruri ca statut sau ca blazon de familie. De exemplu, în noua societate nu mai este cuprinsă și importanța statutului de samurai a unei familii. Un aspect la care soțul ei va vrea să renunțe nu după mult timp de la căsătoria lor, o decizie care o face să-i fie rău, nu putea concepe ideea de a renunța la titlul de Chokui.
O apărătoare a tradiţiilor Hana va încerca tot timpul să o aducă pe Fumio pe aceeași cale pe care a mers și ea în tinerețe. Încercări nu vor face nimic altceva decât să acutizeze nevoie de schimbare, de adaptare la ritmul occidental al lucrurilor. După căsătoria lui Fumio cu Eiji Hana va continua să îi insufle din valorile care au călăuzit-o pe ea de-a lungul vieții sale. Relația celor două va fi mereu clădită pe un conflict al generațiilor, dus între statornicie și schimbare.
Stitlul de scriere nu este deloc unul complex, iar toate cuvintele care descriu concepte sau tradiții specific japoneze sunt descrise în notele de subsol. Sawako Ariyoshi a reușit să prezinte tranziția dintre tradiție și reașezarea într-o lume preserată cu obieceiuri occidentale într-un mod fascinant. Ajungi în cele din urmă să rezonezi cu perspectiva Hanei, îi înțelegi temerile și în același timp nu ai cum să nu o înțelegi și pe Fumio, care nu vra nimic altceva decât libertate.
