„Hamnet”, de Maggie O’Farrell
Editura Pandora M, Colecția Anansi Contemporan, București, 2021
Traducere din limba engleză de Mihaela Buruiană
Shakespeare nu este nici măcar o dată numit în acest roman excelent, în care fiecare personaj își poate revendica rolul principal: William nenumitul, soția sa, Agnes, băiatul său, Hamnet, cel care a dat numele nemuritorului Hamlet, sora geamănă a acestuia, Judith, salvată de la moarte printr-un vicleșug, tatăl său, făuritor de mănuși și de coșmaruri etc.
„De unde să fi știut că Hamnet era cuiul care îi ținea împreună? Că, fără el, se vor fărâma toți și se vor nărui, ca o ceașcă spartă pe podea?” (pag. 297)
Mi-a plăcut tot: felul în care Maggie O’Farrell s-a documentat și a pus această muncă în pagină, de la puținele amănunte pe care le știm despre latura privată a vieții lui Shakespeare până la reconstituirea vremurilor și a locurilor, a tumultului londonez, a temerilor cauzate de ciumă și a obiceiurilor timpului; modalitatea în care, subtil, autoarea te îndeamnă să-l citești și să-l recitești pe Shakespeare; o acțiune plină de suspans, chiar dacă știm în mare parte ce s-a petrecut sau măcar știm soarta personajelor; o suprapunere de planuri bine construită și perfect pusă în scenă; o carte modernă, dar în același timp cu un stil clasic ce o poate transforma în capodoperă; o ficțiune istorică plină de tragism și dramatism, cu scene realiste, dure și cinematografice.
„Cine descrie moartea ca o „trecere lină dincolo” sau ca „liniștită”, se gândește Eliza, nu a fost niciodată martor la ea. Moartea este violentă, moartea este o luptă. Corpul se agață de viață, ca iedera de un zid, și nu îi dă drumul așa de ușor, nu va slăbi strânsoarea fără luptă.” (pag. 270)
Concluzia: pentru mine, una dintre cele mai bune cărți de ficțiune citite în ultimii ani și pe locul 2 în topul celor mai bune cărți citite în 2021.
Puteți cumpăra cartea: Editura Pandora M.
„Anomalia”, de Hervé Le Tellier
Editura Pandora M, Colecția Anansi Contemporan, București, 2021
Traducere din limba franceză și note de Mădălina Ghiu
Foarte fain cum a conceput Hervé Le Tellier prima parte a cărții (fragmente din viețile unor oameni total diferiți, uniți doar de un zbor cu tulburențe masive spre New York), dar și ideea care a unit aceste personaje: lumea este doar simulare gigantică pe computer, care uneori dă greș, care are parte de o anomalie, în care construiește personaje „alternative”, clonate, identice, la intervale mai mari sau mai mici de timp, în speță trei luni. Întâlnirea dintre ele este tulburătoare, autoritățile nu mai înțeleg nimic, iar oamenii de știință oferă diferite cauze (neverosimile, dar e totuși o ficțiune).
Numai că, mai departe, după primele aproximativ 100 de pagini își pierde vigoarea și devine mai puțin alert, personajele se îndepărtează de noi pe măsură ce se pune accentul pe latura filosofică și tehnică a acestei anomalii. Romanul dramatic și misterios devine grăbit și destul de experimental, așadar nu pe placul tuturor. Însă nu e de mirare că juriul Goncourt a mizat pe un astfel de roman în 2020 drept câștigător, pentru că oferă destule motive să placă și criticilor care apreciază întrebările filosofice despre destinul omenirii, și cititorilor obișnuiți care sunt atrași de mister și imprevizibil.
Puteți cumpăra cartea: Editura Pandora M.
„Koba cel cumplit. Râsul și cele Douăzeci de Milioane”, de Martin Amis
Editura Pandora M, Colecția Anansi Mentor, București, 2021
Traducere din limba engleză și note de Radu Paraschivescu
Care a fost Răul Suprem, comunismul sau nazismul? O întrebare care s-a tot pus și totuși nimeni nu poate oferi un răspuns definitiv, pentru că atrocitățile au fost de neimaginat din partea ambelor mari rele ale secolului trecut. Martin Amis încearcă să se concentreze aici pe răul comunismului, pentru că, pe de o parte, consecințele și asasinatele comunismului au fost mai mereu considerate marginale de către Occident (e vorba totuși de peste 20 de milioane de oameni uciși de Stalin!), iar pe de altă parte tatăl său, Kingsley Amis, a fost un partizan fățiș al comunismului pentru o perioadă de peste 12 ani.
Așa că volumul „Koba cel cumplit” are două componente esențiale: una personală, în care autorul caută să găsească motive pentru care generația anterioară (inclusiv tatăl său) a considerat că răul venea doar dinspre nazism; alta documentară, istorică, în care este înfățișat concret, sincer, cu nenumărate exemple diavolești, felul în care Stalin și-a construit un regim criminal, malefic, care nu și-a dorit altceva decât stârpirea tuturor persoanelor, etniilor, popoarelor etc. care nu erau de acord cu el. Sau despre care avea el această părere.
„Un grup de deținuți din Kolîma flămânziseră îndeajuns cât mânânce un cal care murise de mai bine de o săptămână (în ciuda duhorii și a puzderiei de multe și de viermi).
Din cauza scorbutului, oasele devin casante; pe de altă parte, „orice deținut spune „mulțumesc” dacă are un braț sau un picior rupt”. Abcesele de scorbut foarte mari erau „deosebit de invidiate”. Intrarea în spital era gestionată pe bază de cote. Ca să fii internat cu diaree, trebuia să ai scaun (cu sânge) la fiecare jumătate de oră. Spitalele erau ele însele niște capcane mortale, dar măcar erau inerte. Un bărbat și-a tăiat o jumătate de picior ca să fie internat. Iar deținuții căutau să se infecteze punându-și salivă, puroi sau petrol lampant pe răni.” (pag. 87)
O perioadă de zeci de ani în care poporul rus a trăit sub o amenințare continuă, de care poate nu a scăpat nici acum. Într-un exemplu, Martin Amis spune despre un prieten rus exilat că nu putea să doarmă, nici după mutarea în Anglia, până nu vedea primele semne ale zorilor. Avea nevoie „să fie absolut sigur că n-o să vină după el în timpul nopții”.
Puteți cumpăra cartea: Editura Pandora M.
