„Lanțul”, de Adrian McKinty
Editura Litera, Colecția Buzz Books, București, 2019
Traducere din limba engleză și note de Sandra Spiridon
Singura modalitate de a-ți recupera copilul este să răpești un alt copil, aceasta este strategia Lanțului. Legătura victimă-criminal devine din acest punct inseparabilă, faci parte din Lanț și nu mai există nicio altă cale de scăpare.
„Lanțul” de Adrian McKinty este un thriller psihologic, ilustrând o rețea criminală care se folosește de vulnerabilitatea și insecuritățile părinților pentru a câștiga sume enorme de bani și pentru a continua Lanțul. Astfel, prin șantajul psihologic, acești traficanți manipulează victimele și le transformă, ulterior, în verigi ale sistemului. Instalând frica și amenințând cu moartea (nu doar a propriului copil, ci și a altor oameni care au făcut parte din Lanț înainte), părinții sunt constrânși să facă tot ce le stă în putere pentru a îndeplini cerințele celor din spatele operațiunii.
„Ce vor cu adevărat operatorii din spatele Lanțului? Cel mai important pentru ei este ca Lanțul să continue. Unii dintre indivizii care-l formează sunt mai bogați, alții mai săraci, dar mai importantă decât averea lor este capacitatea de a adăuga încă o verigă, de a asigura funcționarea mecanismului. Țintele trebuie să fie relativ înstărite, dar și capabile, ascultătoare și îngrozite. Cum este ea în momentul de față. O verigă puternică cu câteva sute de dolari în cont este mai bună decît o verigă slabă cu câteva milioane.” (pag. 77)
Eroina romanului, Rachel, este dispusă să accepte toate aceste provocări, deși nu are un sprijin sigur și era diagnosticată cu cancer. Aceasta este nevoită să facă împrumuturi bancare enorme, să caute o țintă sigură și să găsească un loc favorabil în care să țină copilul răpit. Rachel reușește să-și salveze fiica, însă traumele, nesiguranța, imposibilitatea mărturisirii acestor experiențe le afectează pe cele două, motiv pentru care mama ajunge să contacteze un bărbat ce încercase să deconspire mințile criminale. Acțiunea se consumă repede, capitolele sunt scurte, ritmul alert, iar accentul pe impactul psihologic al personajelor este aproape inexistent, făcându-le neverosimile și superficiale.
În partea a doua a romanului, Adrian McKinty oferă o imagine a „creierului” acestui joc, conturând evenimentele ce au avut loc la originea Lanțului, ilustrând o poveste ce pare absurdă, neautentică, plină de violență. Prin tehnica flashback-ului, acțiunea este fragmentată și alternează cu cele din prezent, în care cei din spatele sistemului comit greșeli grave, implicându-se emoțional și dezvăluind informații esențiale.
„Ar fi crezut că ai nevoie de o viață întreagă, ca să ajungi la un asemenea nivel de răutate. «Dar, cum rămâne cu tine, Rachel? Un hoț și un torționar de copii, o mamă incomeptentă. Toate cele de mai sus. Știi în sufletul tău că ai fi lăsat-o pe Amelia să moară. Intenția era acolo, iar în filosofia morală, în doctrina dreptului și în viață asta e ceea ce contează. Prăbușirea ta a fost rapidă și vertiginoasă. Ești într-un lift ce gonește spre iad. Și nu este decât începutul. Ce va urma va fi mai rău. Întotdeauna vine ceva mai rău. Cancerul, urmat de divorț, apoi fiica ta este răpită, iar tu te transformi într-un monstru.»” (pag. 197)
Totuși, Adrian McKinty reușește să atingă în cartea sa un subiect ce mi-a plăcut: influența social media și modul în care ne expunem viața privată în universul online. Deoarece țintele erau alese de pe Facebook sau Twitter, traficanții știau mereu unde se află, când își vor părăsi locuința sau locul de muncă, actele lor criminale devenind ușor de pus în practică. Astfel, supravegherea victimelor nu mai reprezenta o sarcină imposibilă, oamenii dezvăluindu-și locația, interesele etc., în mod deliberat.
Deși mi-aș fi dorit ca trăirile sufletești să fie mai accentuate, „Lanțul” reprezintă o carte cu o premisă interesantă și captivantă, care m-a ținut în suspans și mi-a trezit atât curiozitatea, cât și empatia pentru destinul eroinei.
Puteți cumpăra cartea: Editura Litera/Libris.ro/Elefant.ro.
(Sursă fotografii: Litera.ro, BBC.com)
