Mihaela Buruiană scrie pe blogul sau, Carti si calatorii, despre ”Jurnalul portughez” al lui Mircea Eliade (care mie mi-a scăpat până acum): ”Revenind la volumul de față, pentru mine a fost o surpriză: nu mă așteptam să descopăr în el un om atât de conștient de propriul geniu, chiar dacă se mărturisea modest față de alții; un om religios, când eu îl credeam (numai) mistic; un scriitor cu mintea plină de idei și de mai multe cărți gândite în paralel, dar atât de lipsit de simț practic, pentru a le și scrie efectiv; un român atât de afectat de istoria neamului său, care-și recunoaște naționalismul ca inspirat de capul legionarilor și care (profetic?) vede în protectoratul rusesc un motiv de înapoiere gravă a românilor.”
Andrei Crăciun vă prezintă pe ZiarulMetropolis.ro cartea, recent apărută la Polirom, ”Vreme ciudată la Tokio”, de Hiromi Kawakami. Mi-a plăcut mult prezentarea, e o carte pe care o voi urmări: ”Tsukiko bea sake într-un bar-bistro. Așa îl reîntâlnește pe sensei, care bea și el sake în același bar-bistro. Senesei este fostul ei profesor de japoneză din liceu. Sunt, firește, câteva decenii între ei, ceea ce nu îi împiedică să bea împreună, să mănânce împreună, să compună împreună haik-uri, să se îndrăgostească, foarte omenește, să cunoască rătăciri și să-și spună cuvinte care rănesc și cuvinte care vindecă.”
Din Patrick Mondiano nu am citit decât o carte, care mi-a plăcut, impresiile mele au fost însă moderate. Până voi relua cărțile sale, am citit despre una dintre cele mai recente traduceri ale operelor sale în română, ”Iarba nopților”, într-un articol semnat de Adriana Gionea pe PostModern.ro: ”Citind Iarba nopţilor, cei seduşi deja de stilul neschimbat al lui Modiano pot ajunge să creadă destul de uşor că sunt captivi în mitul eternei reîntoarceri, varianta urbană. Toate închipuirile se transformă în flashback-uri, iar lecturile trecute, într-un deja-vu interminabil, încât ai impresia că descoperi pasaje din alte romane, cum ar fi Suspendarea pedepsei sau Orizontul, doar că sunt reînnodate într-un decor întunecat, resuscitat de pâlpâirile unor felinare palide, ce aruncă mai mult umbre deasupra cheiurilor unde au loc destăinuirile personajului feminin. Este un roman al stărilor indescifrabile, greu de tradus în cuvinte, în care voluptatea este dată de ambiguitate.”
Editura Vremea a împlinit în această săptămână 25 de ani de existență, La mulți ani și multe cărți frumoase publicate în continuare! Despre această aniversare, am citit un interviu cu doamna Silvia Colfescu, directoarea editurii, pe SemneBune.ro: ”Cu anii, Vremea a crescut organic, într-o normalitate care este a noastră, fără salturi spectaculoase, fără un Deus ex machina care să ne ofere posibilitatea unei dezvoltări nemăsurate și rapide. Am reușit să publicăm cărți importante, pe care alții s-au ferit să le publice, am creat colecții care au avut succes, care dăinuiesc, altele care au alunecat în uitare. Am avut perioade de creștere și perioade de stagnare, după cum ne-au îngăduit vremurile. Vremea a trăit, cu bune și cu rele.”
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Poezia”, de Mircea Cărtărescu (II)
–”Dacopatia și alte rătăciri românești”, de Dan Alexe
–”Dicționar de civilizație romană”, de Jean-Claude Fredouille
–”Vara de neuitat. Plaja”, de Cesare Pavese
–”Mușcând din moarte ca din ciocolată”, de Cela Varlam
–”Uriașul îngropat”, de Kazuo Ishiguro
–”Femeile care au renunțat la bărbați”, de Karine Lambert
–”Recolta”, de Jim Crace
