Ca la orice sfârșit de an, încep bilanțul lecturilor cu scuzele tradiționale: și în acest an am citit mult mai puține cărți decât mi-am dorit. Au fost însă câteva foarte bune. Iată o listă de opt cărți ale căror lectură am recomandat-o în acest an și o recomand și acum. Ordinea nu înseamnă prea mult, dar așa este în top-uri.
1. Simona Antonescu – Ultima cruciadă (Polirom, 2019)
Cititorul ‘Ultimei cruciade’ a Simonei Antonescu primește o Poveste frumos scrisă despre o perioadă fascinantă a istoriei noastre și a Europei, populată de personaje reale și imaginare care cuceresc atenția și captivează la lectură. Prin această carte Simona Antonescu demonstrează că romanul istoric este un gen literar viu și în plină evoluție în literatura română.
2. Cătălin Mihuleac – Deborah (Humanitas, 2019)
Cătălin Mihuleac revine cu o a treia carte dintr-un ciclu fără pretenții de continuitate cu excepția tematicii, în care scriitorul ieșean se ocupă de relațiile dintre români și evrei în România interbelică și de tragediile Holocaustului petrecute (și) pe teritoriile aflate sub administrație românească în timpul celui de-al doilea război mondial. Neobișnuită în cazul acestei cărți este combinația de genuri literare – o saga istorică întinzându-se pe parcursul a aproape un secol, combinând satira și parodia cu literatura erotică fără perdea. Satira și sarcasmul care nu lipsesc aproape din nicio pagină a cărții sunt aici amplificate de o dimensiune fantastică, poate o indicație a direcțiilor viitoare de evoluție ale prozatorului Cătălin Mihuleac. Fantasticul și adevărul istoric, coșmarul și grotescul merg umăr la umăr în această nouă și deosebită carte a unuia dintre cei mai talentați scriitori români de astăzi.
3. Yukio Mishima – O dimineață de iubire pură (Humanitas Fiction, 2019)
Yukio Mishima este una dintre figurile fascinante ale literaturii și culturii japoneze. Controversat în timpul vieții, patetic și tragic în moarte, Mishima continuă până astăzi să fie subiect de dezbateri și de studii, atât pentru istorici cât și pentru iubitorii de literatură. Culegerea de povestiri ‘O dimineață de iubire pură’ reprezintă din acest punct de vedere o excepție, prezentând cititorilor români o altă fațetă a personalității și preocupărilor literare ale lui Mishima. Este vorba despre o colecție de frumoase povestiri de dragoste scrise în perioade diferite ale carierei și evoluției artistice a scriitorului. Personalitatea și mai ales imensul său talent sunt vizibile în fiecare dintre cele șapte povestiri ale volumului. Câteva dintre ele sunt adevărate bijuterii.
4. Miriam Wax-Yahil – Capitolul lipsă (Corint, 2020)
‘Capitolul lipsă’ este un roman documentar pasionant și excelent scris, care completează capitole lipsă din înțelegerea a unei perioade complexe, care a marcat generațiile părinților și bunicilor și ne-a format și pe noi în ceea ce și cum suntem astăzi. Deși scrisă în ebraică și publicată inițial în Israel această carte are șanse să devină o parte din dezbaterea publică, istorică și literară care are loc în România în jurul perioadei interbelice.
5. Andrei Kurkov – Grădinarul din Oceakov (Paralela 45, 2019)
Mă bucur de fiecare data când întâlnesc un scriitor și cărți dintr-acelea care mă absorb în lectură, care mă fac să aștept cu nerăbdare întoarcerea paginii, pe care nu le pot lăsa din mână deoarece îmi pasă mai mult de soarta eroilor și de ceea ce se va întâmpla în capitolul următor decât de masa de seară. Este cazul ‘Grădinarului din Oceakov’, o carte lejeră și spumoasă la lectură, și cu un conținut care nu numai că te invită ca cititor să te alături aventurii dar și îndeamnă la reflecție, însă într-un mod implicit, lipsit de pretenții și retorici.
6. Yu Hua – Ziua a șaptea (Humanitas Fiction, 2020)
Yu Hua este un maestru al narațiunii și lectura acestui roman (prima dintre cărțile sale pe care o citesc) nu mi-a lăsat nicio îndoială că mă aflu în prezența unuia dintre marii scriitori contemporani ai lumii. Talentul său de povestitor combină realismul cotidian, de multe ori crud și senzaționalist, cu fantezia și cu satira care frizează absurdul. Dar este și o carte poetică și profund omenească, în care se întrețes nu una ci mai multe povești de dragoste, sensibile, patetice, de obicei terminate tragic. Poate părea straniu, dar în ciuda grozăviilor descrise care se petrec în lumea noastră și a inevitabilității sfârșitului, mesajul mi s-a părut optimist. În universul creat de Yu Hua vii și morții interacționează și mai exista o șansă de împăcare și de liniște. Daca acceptăm premiza cărții după care moartea este doar un început, atunci există și speranță.
7. Stefan Zweig – Magellan (Polirom, 2020)
Cu ‘Magellan’ și cu alte cărți din aceeași categorie Stefan Zweig a ridicat istoriografia și biografia istorică la nivel de literatură de calitate și a consolidat un gen literar care avea să contribuie la popularizarea și popularitatea istoriei universale. Pasiunea sa pentru istorie se transmite cititorilor, și cărțile sale biografice reflectă curiozitatea multidisciplinară, spiritul enciclopedic și imaginea despre lume și trecutul ei a unui scriitor care aparține galeriei de mari intelectuali umaniști ai lumii din prima jumătate a secolului 20. Precum eroul cărții sale, trecerea prin lume a lui Stefan Zweig a lăsat urme semnificative și are răsunet și importanță până în contemporaneitate.
8. Victor Ieronim Stoichiță – Despre trup (Humanitas, 2020)
‘Despre trup’ este o carte frumoasă, interesantă și densă. Iubitorii de artă, estetică și de istorie a culturii vor avea multe motive de satisfacție la lectură, vor fi captivați de incursiuni în istoria unor capodopere ale artei legate de reprezentarea trupului omenesc și a percepției și reprezentării acestuia, și se vor îmbogăți cu interpretări și perspective noi. Cei care am citit și prefața suntem avertizați că este vorba despre un edificiu încă în construcție. Când va fi finalizat sunt multe șanse ca el să fie magnific.
