Editorial

Top 5 cele mai bune filme văzute pe Netflix în martie 2018

În grabă, aproape de pe scările avionului, mi-am adus aminte că nu am scris despre cele câteva filme văzute pe Netflix România în luna martie, suficient ca să fac și în această lună cunoscutul top 5. S

Așadar, top 5 cele mai bune filme văzute pe Netflix în martie 2018:

1. Hail, Caesar! (2016)

Iubirea narcisistă a Hollywood-ului se manifestă în multiple forme, iar una dintre ele este autoironia. Frații Coen fac uz la maxim de aceasta în Hail, Caesar!, atacând cu sarcasm, dar și gingășie, toate tarele industriei filmului, descriind în același timp ”dedesubturile” și lucrurile faine care se întâmplă acolo. În centru este Eddie Mannix (foarte bun John Brolin), un om bun la toate, dar mai ales la manipulat situații și presă, astfel încât marile scandaluri să nu iasă la iveală. Sunt actori minunați aici, sunt scene din toate genurile filmului din perioada de glorie, sunt răpiri și transfigurări, adultere și scene de dragoste, se râde mult (chiar neașteptat). Un film din culisele vedetelor de cinema.

Nota: 8,5/10


2. Mr. Deeds Goes to Town (1936)

Filmul ăsta nu e cu mult diferit de Mr. Smith Goes to Washington, filmul lui Frank Capra văzut acum ceva timp și despre care am povestit aici: un necunoscut ajunge într-un mare oraș, adus de un succes neașteptat, și trebuie să se descurce în fața hrăpăreților. Lucru pe care îl face și Mr Deeds, ajuns la New York dupa ce primește o moștenire imensă, așa că trebuie să aibe nervii tari: cu bărbații este distant, spiritual și isteț, cu femeile are probleme. După atâția ani, își păstrează spiritul viu, este un film amuzant și pasionant, ce atrage prin vivacitate și spirit.

Nota: 8/10


3. Schubert in Love: Vater werden ist (nicht) schwer (2016)

Dacă veți fi atenți la început, veți observa că Olaf Schubert are rădăcini extraordinare: pe lângă renumitul compozitor, el se trage și din Iisus, Mozart sau Spartacus. Un personaj impresionant, urât cu spume, idiot și amuzant, care are o singură misiune de la tatăl său: de a-i face un moștenitor, care să ducă mai departe greaua moștenire a celebrului nume. Așa că se înscrie pe matrimoniale și purcede la drum, singurul gând misogin și total egoist fiind de a face un fiu (neapărat fiu), lucru complicat, mai ales după ce găsește perechea ideală. Un film amuzant, care te face deseori să râzi nu datorită poantelor deocheate, ci de sinceritatea și idioțenia personajului, de comicul de limbaj și de personajele colorate. Bun.

Nota: 7.5/10


4. Annihilation (2018)

Anunțat cu surle și trâmbițe, Annihilation este un SF ok, care pare construit pe același calapod cu multe alte filme ale genului: niște dispariții, niște căutări, o atmosferă distopică, mutații genetice și o formă extraterestră ce amenință să cucerească, aproape fără veste, între pământul. Lucruri care, așadar, s-au tot văzut, dar aici avem parte și de idei care prind bine filmului: flash-back-uri succesive cu supraviețuitorii ”molimei”, o atmosferă tensionantă atunci când echipa de intervenție intră în teritoriul necunoscut, este un film imprevizibil până spre final (care totuși este prea flamboaiant pentru gustul meu). Plus o mențiune de interpretare bună pentru Natalie Portman.

Nota: 7,5/10


5. Rotten – Putreziciune (2018, miniserie, 6 episoade)

Toate subiectele atinse de acest documentar sunt foarte interesante, pentru că pun în discuție chiar fundamentele felului în care ne hrănim. Se vorbește felul în care se produce acum mierea, despre alergiile la alune, producerea de usturoi și felul în care se cresc puii, se face diferența dintre laptele pasteriorizat și cel proaspăt, dar și despre cum se importă peștele din alte țări. Problema nu este însă de subiect, ci de felul în care este prezentat. După ce se anunță temerea asupra sănătății umane în cazul fiecăruia (și aici documentarele sunt pertinente și pline de detalii), se divaghează spre cazuri concrete din industria americană de profil, cazuri juridice, procese sau acțiuni specifice, dar care nu au nicio legătură sau una foarte de departe cu spectatorul obișnuit de prin alte părți. Așa că, dincolo de anumite detalii și afirmații interesante, documentarul oferă prea puține lucruri de interes general.

Nota: 6/10

Pentru alte recomandări, puteți căuta cu încredere și pe grupul de recomandări Netflix România.

Top decembrie 2017

Top ianuarie 2018

Top februarie 2018

Articole similare

Fragment în avanpremieră: ”Alegeri dificile”, de Ioana Creţoiu

Jovi Ene

Discurs asupra inutilității: Lansare de carte ”Origini – Povestea ştiinţifică a creației”, de Jim Baggott

Carmen Florea

Sweet Bird of Youth (1962)

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult