Luna iunie stă întotdeauna sub semnul așteptării vacanțelor și poate tocmai din acest motiv, filmele văzute se încadrează în anumite tipare. Pentru mine, asta înseamnă filme de vacanță (Toscana e un bun exemplu), comedii simpatice care să aducă o senzație de confort și relaxare (cum ar fi revenirea lui Mr. Bean) și ceva documentare din care avem ce să învățăm (iar aici se încadrează cele două excelente documentare despre muzica britanică!). Probabil iulie va aduce și mai multă relaxare, iar eu vă recomand următoarele:
1. Punk and Its Aftershocks (1980) – British Rock
La finalul anilor 70, rock-ul se transformă, așa cum o face și muzica în vogă în rândul tinerilor, punk-ul. Treptat aceste genuri devin tot mai melodice, mai dansante, iar unele formații foarte apreciate chiar se îndreaptă pe alocuri spre dance sau reggae. Acest documentar ne oferă câteva informații din interior, din acea perioadă, dar accentul se pune pe muzica live, așa că mare parte din film suntem invitați la muzică și, de ce nu?, dans. Cu cine? De la Sex Pistols, Police și The Clash până la The Pretenders și necunoscuții (pentru mine) The Specials. De ascultat cu volumul la maxim! Nota: 9/10
2. Bowie: The Man Who Changed the World (2016)
David Bowie a fost un artist uriaș și e greu să creezi un film biografic perfect, care să facă dreptate muzicii și creațiilor sale. Documentarul Soniei Anderson, apărut în 2016, încearcă acest lucru și reușește doar parțial. Pe de o parte, are o parte importantă de interviuri cu oameni care l-au cunoscut în prima parte a carierei și i-au fost aproape, așa că perpectivele sunt inedite și merită ascultate. Pe de altă parte, era nevoie de un film mult mai lung și mai detaliat pentru a-l descoperi cu adevărat pe Bowie, așa cum era nevoie de o atenție mai deosebită asupra muzicii sale, care este undeva prea în spate. Pentru a afla mai multe despre David Bowie, vă invit să citiți excelenta carte a lui David Buckley, de peste 800 de pagini, foarte detaliată, apărută la Editura Publica. Nota: 7,5/10
3. Ricky Gervais: SuperNature (2022)
Al doilea spectacol de stand-up creat de Ricky Gervais cu Netflix pare a avea în centru natura și mai ales natura umană, dar pare a fi concentrat pe o luptă împotriva corectitudinii politice. Cum nici eu nu sunt un fac al acestei „corectitudini” exagerate (cum ar fi ca, în viitor, spune Ricky, expresia „femeia nu are penis” să fie considerată o exagerare și un atac împotriva femeilor?), anumite lucruri din textul creat de el chiar mi-a rămas la suflet, fie când vorbea de „trans”, fie când vorbea de religii sau de auto-ironia voită despre bogăție. Sigur, exagerează, atacă, vorbește despre Hitler sau despre homosexualitate, dar e nevoie de ceva inteligență, înțelegere de nuanțe, ceva cărți citite pentru a-l înțelege pe deplin și, din când în când să râzi. Un spectacol reușit, zic eu! Nota: 7,5/10
4. Man vs. Bee (2022, miniserie, 9 episoade)
Parcă mi-era dor de Rowan Atkinson / Mr. Bean, iar miniseria apărută acum câteva zile (cu episoade scurte, de 10-15 minute) a venit la fix! Și nu dezamăgește, oferind cam aceleași momente de amuzament, distracție (câteodată trasă de păr), iluzii și deziluzii, ironie și hohote de râs. Plus ceva animale simpatice, care strică toată distracția. Trevor (Rowan) este acum un fel de supraveghetor de case, cel care are grijă de un loc atunci când proprietarii pleacă; aceștia lasă o casă impecabilă, eventual ceva mașini scumpe în garaj și un cățel irascibil și se așteaptă să fie totul la fel la întoarcere. Numai că Trevor este construit altfel, plus că are parte de un bondar deloc prietenos. Sau doar exagerează el proporțiile catastrofei? Simpatic, as usual… Nota: 7/10
5. Toscana (2022)
E suficient să vă uitați pe afiș ca să vă dați seama despre ce este vorba în acest film, așa că mă voi rezuma la câteva cuvinte: Toscana are toate clișeele necesare, este previzibil, are happy end, deci toate ingredientele unui film romantic ce nu își propune decât să aducă ceva plăcere spectatorilor ce doresc relaxare după o zi obositoare. Are în plus frumusețea Italiei, mai ales a Toscanei, câteva mici rafinamente culinare ce stârnesc pofte și dorințe de mers la restaurant și doi actori deloc tipici – nu-s nici extraordinar de frumoși, nici prea tineri, dar care sunt carismatici și… minoritari (el danez, ea țigancă din Toscana). Rezultă un film simpatic, de văzut cu zâmbetul pe buze și cu dorința de a pleca într-o vacanță în Italia… Nota: 6,5/10
Pentru alte filme, puteți căuta cu încredere și pe grupul de recomandări Netflix România.
(Sursă fotografii: IMDb.com)
