Ce-ar fi un top al celor mai bune seriale văzute pe Netflix anul acesta, m-am gândit eu… Că tot am din ce în ce mai puțin timp liber și nu cred că mai apuc prea repede să văd seriale în 2020, plus că am câteva recomandări speciale pentru prietenii mei. Și au fost destule, abia le-am ales pe primele 10: două seriale cu și despre sport (documentare, dar în serie); câteva seriale la care am văzut sezoanele apărute recent; un House of Cards aproape impecabil; plus seriale despre Orientul Mijlociu. De toate pentru toți, aș putea spune. Enjoy!
1. The Last Dance (2020, miniserie, 10 episoade)
The Last Dance este ”cântecul de lebădă” al generației excepționale pe care a avut-o Chicago Bulls în anii 1990 și mai ales al lui Michael Jordan. Documentarul se concentrează pe ultimul sezon de succes (1997-1998) și pe MJ, desigur, dar pendulează permanent între trecut și acel prezent, punându-se accentul pe titluri, pe finale, pe jucătorii emblematici precum Pippen, Rodman sau Kerr. Imaginile din culise sunt inedite și excepționale; permanent m-a urmărit senzația reîntoarcerii în adolescența în care urmăream multe din meciurile Bulls pe Canal 31 și apoi pe ProTV. Michael Jordan a fost pentru mine sportivul anilor 1990, cel pe care l-am admirat cel mai mult, așa că The Last Dance este, din punctul meu de vedere (și probabil și al celorlalți fani) un documentar de excepție, printre cele mai bune documentare sportive văzute vreodată. Nota: 10/10
2. Sunderland ‘Til I Die (2018-2020, miniserie, 2 sezoane, 14 episoade)
Sunderland AFC nu este o echipă mare, cel puțin la scara prezentului fotbalului mondial. Este însă o echipă cu o enormă tradiție, recunoscută, cu ceva titluri la activ (ultimul în 1936), iar ultima realizare este Cupa Angliei din 1973. Documentarul de față ia echipa din momentul din vara anului 2017, când retrogradase în Championship, și, pe perioada a două sezoane, urmărește cu atenție tot ce se întâmplă în jurul echipei – proprietarii succesivi, echipa tehnică, spectatorii și jucătorii, retrogradările și victoriile. Iar pentru un fan al fotbalului, totul este un deliciu, pentru că echipa din Sunderland este una de mijlocul clasamentului, unde suporterii sunt înfocați și mereu alături, iar atmosfera tipică fotbalului englez este impecabil redată. Nota: 9/10
3. House of Cards (2013–2018, 6 sezoane, 73 episoade)
În sfârșit, în zilele izolării, am luat acest serial de la început și l-am și terminat. Cea mai mare parte a lui este o capodoperă a ilustrării mediului în care se desfășoară politica americană (și, de ce nu, dintr-o mare parte a lumii democratice). Accentul este pus pe culise, pe politica din spatele camerelor TV, pe șantaj, corupție, influențarea votanților și a voturilor, lobby-uri și diferite alte forme de manipulare, mergând până la infracțiuni, inclusiv crimă. Kevin Spacey a fost doborât de propriile fapte din trecut, dar el este coloana vertebrală a serialului, acel om malefic dându-i șansa unei interpretări extraordinare (și, curios lucru, foarte empatice). Odată cu plecarea lui Kevin Spacey, serialul își pierde tot farmecul și personalitatea. Ultimul sezon este o umplutură fără zvâc, plină de corectitudine politică și feminism, care nu merită notă de trecere. Primele 3-4 sezoane sunt de nota 10. Nota finală: 8,5/10
4. After Life (2020, miniserie, sezonul 2, 6 episoade)
Povestea continuă: Tony încearcă să își revină după pierderea soției sale, dar lucrul acesta este imposibil, de vreme ce nu are puterea să o ia de la capăt, să schimbe ceva și se uită zilnic la clipurile fericite din trecut. În plus, o nouă durere apare imediat, așa că viața lui și a celorlalți trebuie să suporte o nouă lovitură și e necesar ceva umor britanic pentru asta… Ricky Gervais este, și aici, genial și ne oferă la tot pasul mostre de umor irezistibil, iar personajul său este construit impecabil. E dificil să categorisim totuși acest serial. Nu este nici sitcom, așa cum nu este nici melodramă. Mai degrabă este o privire asupra vieții unor oameni care par excentrici, dar sunt totuși normali în comportarea lor, așa cum sunt toți oamenii, pe toate drumurile. Așadar, este un serial despre noi și despre necazurile și bucuriile noastre, privite cu mult umor (noi i-am zice haz de necaz). Nota: 8,5/10
5. Fauda (2015-2020, serial, 3 sezoane x 12 episoade)
O unitate sub acoperire din Israel se ocupă de lucrurile complicate și murdare, de stârpirea atentatelor sau a crimelor politice, toate săvârșite de către palestinieni și infiltrații lor. Ei trebuie să îi prindă pe cei responsabili și, de cele mai multe ori, să îi ucidă. Sunt oameni normali, cu familii, cu copii, cu pasiuni și suferințe personale. Multe dintre misiunile lor au loc în Cisiordania, dar sezonul 3, de exemplu, se ocupă în mare parte și de o lovitură într-o zonă mult mai complicată cum este Fâșia Gaza. Chiar dacă este privit dintr-un punct de vedere israelian, spre deosebire de un serial american, de exemplu, Fauda lasă victime de toate părțile, în încleștări aprige, inclusiv dintre protagoniști. Poate de aceea, merită a fi vizionat, pentru că este.. altfel. Chiar dacă este în mare parte o ficțiune, trebuie să ne dăm seama că războiul nu e o soluție pentru nimeni și că întotdeauna elementele care îl propovăduiesc vor fi inamicii tuturor. Categoric, printre cele mai bune seriale de acțiune pe care le-am văzut în ultimii ani. Nota: 8,5/10
6. La Casa de Papel (2020, miniserie, sezonul 4, 8 episoade)
Jaful Profesorilor și a găștii organizate de el continuă, iar principalul scop al acestui sezon nu pare a fi încheierea cu succes a acestuia, ci o reușită temporară prin care să stopeze și să încurce acțiunile reprezentanților statului – polițiști, forțe speciale, negociatori. Dacă este să spui care este cheia și personajul care încheagă acest sezon, trebuie să vorbim despre Gandia, unul dintre prizonieri care preia inițiativa și provoacă debandadă. Iar asta e altceva. Marea problemă este că serialul a început să o lălăie, să ofere scene multe incursiuni în trecut care nu își au rostul și treneze acțiunea astfel încât să fie cât mai multe sezoane. Așa că unii spectatori își pierd sau își vor pierde interesul. Nota: 8/10
7. Space Force (2020, miniserie, 10 episoade)
Numirea Generalului Naird în fruntea noi înființatei Forțe Spațiale aduce un aer nou, non-conformism în rigoarea cazonă din jurul său, chiar dacă și el este la fel de scorțos. Urmărim pas cu pas încercări de lansare în spațiu, de aselenizare, discuții politice asupra scopurilor acestui nou departament, dar și mici incursiuni în relațiile personajelor principale. Space Force are multe calități: este o comedie modernă și inteligentă; are mult sarcasm și atacă multe stereotipii, inclusiv cele corecte politic (black lives or metoo); Steve Carell și John Malkovich sunt excelenți. Am râs cum n-am mai râs de mult, așa că pot spune că serialul merită o vizionare atentă. Despre film, a scris pe larg Corina aici. Nota: 8/10
8. The Family (2019, miniserie, 5 episoade)
Chiar dacă se ascunde sub forma unei organizații cu scop strict religios și pare pașnică, Familia este mult mai mult, pentru că a început să facă lobby unor dictatori, unor politicieni fundamentaliști și unor misiuni care trec peste ideea de fraternitate și bunătate. Acest documentar este o incursiune în spatele intereselor ascunse ale unei organizații care, în numele lui Iisus, încearcă să cucerească sau, dacă nu, să influențeze toate lumea, de la președinții americani (Micul Dejun cu Rugăciune este creația lor) până la dictatori africani sau alegeri ”democratice” din Europa de Est. Exemplul elocvent pentru noi: ”Familia” s-a aflat, alături de BOR, în celebra Coaliție pentru Familie care a dus la referendumul complet inutil și lipsit de toleranță pentru redefinirea familiei în Constituția României, iar documentarul are o parte importantă care descrie și această influență în privința țării noastre. Nota: 8/10
9. Shtisel (serial, 2 sezoane x 12 episoade, 2013-2016)
Shtisel este o familie ultra-ortodoxă numeroasă din Ierusalim, foarte religioasă în principiu, dar și cu răzvrătiri personale din când în când. În centrul acestei familii și a serialului se află două personaje complexe – tatăl Shulem, profesor și director al unei școli Tora, și carismaticul Akiva, fiul său, care pendulează permanent între iubiri imposibile, dorința de a fi pe placul familiei și năzuința de a deveni un artist, un pictor recunoscut și în afara comunității. Per ansamblu, putem spune că ”Shtisel” are caracteristicile unei telenovele, israeliene de data aceasta, dar este probabil cea mai plină de acuratețe privire asupra comunității ultra-ortodoxe pe care am văzut-o și un serial emoționant, cu multe personaje empatice și sensibile. Nota: 7,5/10
10. Kalifat (2020, miniserie, 8 episoade)
Un plan terorist elaborat este construit în Statul Islamic și se va derula în viitorul apropiat în Suedia. Țelul Serviciilor Secrete suedeze este să îl descopere și să îl anihileze și e nevoie de mari eforturi, duse pe multe planuri și pe mai multe teritorii pentru a reuși. Dincolo de acestea însă, miniseria oferă o privire atentă asupra Statutului Islamic, mai ales în ceea ce privește viața zilnică a familiilor, a femeilor din Rakka, Siria (obligate la burka în public, unde nu au voie să iasă decât însoțite de bărbați, nu le sunt permise telefoanele sau internetului, iar metoda preferată de reeducare este bătaia). Pentru un thriller psihologic, acest serial este decent și oferă multe momente care să ofere mister și satisfacție privitorului. Chiar dacă ultimul episod a fost îndulcit și a oferit o cheie care nu prea își avea sensul. Nota: 7,5/10
Încă două mențiuni, de nota 7,5: Messiah și Pandemic: How to Prevent an Outbreak.
Pentru alte filme, puteți căuta cu încredere și pe grupul de recomandări Netflix România.
(Sursă fotografii: IMDb.com)
