Este vremea bilanțurilor și alegerii filmelor care mi-au plăcut cel mai mult în acest an cinematografic. Am văzut în 2025 peste 200 de filme și vreo 20 de seriale de televiziune. Pentru acest Top 10 am ales 6 dintre filmele văzute în 2025 care au fost realizate în acest an sau în anul precedent, un documentar muzical de excepție, două capodopere ale cinematografiei clasice pe care doar în acest an am ajuns să le văd și serialul TV care mi-a plăcut cel mai mult în acest an. Clasamentul este personal și subiectiv. Comentarii, completări și propuneri alternative sunt binevenite.
1. Semințele smochinului sacru / Dane-ye anjir-e ma’abed – Mohammad Rasoulof, 2024
Există filme ale căror istorie de producție domină ceea ce vedem în timpul proiecției. Și nu mă refer la clipurile ‘making of …’ sau la documentarele despre efecte speciale. Un film ca ‘Semințele smochinului sacru (titlul original este ‘ Dane-ye anjir-e ma’abed’) al regizorului iranian Mohammad Rasoulof va putea fi discutat și apreciat doar prin ceea ce oferă pe ecran, poate, peste 20 sau peste 50 de ani. Astăzi însă, acest film realizat în 2024, care l-a costat pe regizorul său și pe o parte dintre actori exilul și pe unii dintre participanți anchete și pedepse aspre, nu poate fi detașat de contextul în care a fost făcut (practic în secret, căci nu avea șanse să obțină aprobările cenzurii) și de regimul politic teocratic pe care-l critică. Dincolo de mesajul politic este vorba și despre un film foarte bun, o poveste profund umană, o dramă de familie și un strigăt de revoltă care se vrea auzit dar care se bazează în primul rand pe uneltele artei cinematografice.
2. Valoare sentimentală / Affeksjionverdi – Joachim Trier, 2025
Am făcut cunoștință cu filmele lui Joachim Trier cu ocazia unui festival al filmului scandinav cu câțiva ani în urmă. De atunci îl urmăresc și mă străduiesc să nu pierd niciun film al său. Au trecut patru ani între filmul lui precedent – care îmi plăcuse foarte mult -, ‘Cea mai rea persoana din lume’ și ‘Valoare sentimentală’ (titlul original este ‘Affeksjonverdi’). Când am auzit că acesta a luat Grand Prix la Festivalul de la Cannes din acest an am știut că probabil că a meritat așteptarea. ‘Sentimental Value’ este un film frumos și sensibil, profund și bine construit, despre arta filmului, despre casă și familie și despre bătrânețe. În cea mai bună tradiție a filmelor scandinave de calitate (și mă gândesc în special la Ingmar Bergman) el pune întrebări despre locul artei în lumea de azi și puterea ei de a vindeca traumele personale. Filmul este favoritul meu in cursa pentru cel mai bun film strain la ceremonia premiilor Oscar de peste cateva luni.
3. Brutalistul / The Brutalist – Brady Corbet, 2024
‘The Brutalist’ (2024) este un film foarte ambițios. Brady Corbet se află la al treilea film de lungmetraj și, deși este relativ puțin cunoscut ca regizor, a reușit să scrie un scenariu original și complex, să atragă o echipă de actori foarte bine alcǎtuită, dar mai ales să creeze o viziune originală, care combină cinematografia cu cealaltă artă de sinteză a tuturor artelor – arhitectura. ‘The Brutalist’ are formatul unei mari povești cinematografice americane, cu imigrație și cu proiecte mai mari decât realitatea așa cum numai în America pot fi gândite și realizate, cu personaje care par alese din mitologia Hollywoodului. Metodele cinematografice folosite se întorc la câteva aspecte tehnice și de format uitate și readuse pe ecrane în mod oportun și cu semnificație. Spectatorii vor fi surprinși însă mai ales de aspectele întunecate ale poveștii și personajelor. Această aparentă poveste americanǎ de succes ascunde suferința profundă a personajelor care o trăiesc. Filmul propune o viziune cinematografică monumentală și o intepretare actoricească vibrantă.
4. O bătălie dupa alta / One Battle After Another – Paul Thomas Anderson, 2025
‘O bătălie dupa alta’ este un foarte serios candidat la viitoarele premii Oscar. Nu m-aș fi putut aștepta la altceva de la Paul Thomas Anderson, un cineast care și-a demonstrat deja talentul de a aduce pe ecran povești complexe și relevante pentru epocile în care se petrec filmele sale. Despre ‘O batalie dupa alta’ mulți vor spune că este semnificativ pentru actualitatea imediată, pentru haosul și polarizarea lumii în care trăim. Și totuși, de fapt, filmul este inspirat de un roman al lui Thomas Pynchon (căruia Anderson i-a mai ecranizat și ‘Inherent Vice’) publicat în 2009, a cărui acțiune se petrece în anii ’70. Scenariul expune într-o manieră metaforică ciocnirea dintre două lumi, iar lipsa de referire directă la actualitatea politică contemporană conferă filmului un aer de atemporalitate, probabil intenționată. Asta nu înseamnă că majoritatea spectatorilor la ‘O bătălie dupa alta’ nu se vor gândi și politic la acest film. Rezultatul are darul să entuziasmeze pe unii și să enerveze pe alții. Vor fi și mulți spectatori care se vor entuziasma la unele scene și se vor enerva la altele. Acesta a fost și cazul meu. ‘O bătălie dupa alta’ încearcă să fie prea multe deodata și nu reușește în toate. Este ca un foc de artificii care izbucnește cu zgomot și culori dar se stinge repede și rămâne fumul. Va avea probabil succes la public și la Oscaruri, dar se va stinge, cred, în timp, va rămâne mai ales ca un document al felului în care Hollywood-ul a încercat să spună despre lume ceva, dintr-un anumit punct de vedere, printr-un film care să facă și încasări consistente.
Disponibil pe HBO Max.
5. A Complete Unknown – James Mangold, 2024
Biografia, persoana și muzica lui Bob Dylan sunt o sursă de inspirație pentru filme interesante. Deja s-au adunat destul de multe, de la unul dintre cele mai bune documentare muzicale realizate vreodată la biografii experimentale și filme muzicale. ‘A Complete Unknown’ (2024), regizat de James Mangold, se adaugă unei serii de biografii ale muzicienilor celebri care au ieșit pe ecrane în ultimii ani și unui trend care este caracterizat de faptul că producătorii și cineaștii nu ezita să abordeze viețile și muzicile unor cântăreți încă în viață și activi. Cam toate aceste filme au împărțit opiniile amatorilor de cinema și ale fanilor respectivilor muzicieni. Așa se va întâmpla, fără îndoială cu ‘A Complete Unknown’. Mie mi-a plăcut enorm partea muzicală și felul în care sunt abordați primii câțiva ani ai carierei lui Dylan, până la schimbarea de direcție care avea să-l ducă la independență artistică. În legătură cu performanța cinematografică, sunt multe lucruri care mi-au plăcut și câteva care mi-au plăcut mai puțin. Am ieșit fericit de la vizionare mai ales datorită muzicii, chiar dacă pentru mine nu este cel mai bun film despre Dylan dintre cele pe care le-am văzut. Este și filmul care m-a convins definitv de talentul de actor al lui Timothée Chalamet.
Disponibil pe Disney+.
6. Lecția pinguinului / The Penguin Lessons – Peter Cattaneo, 2024
Filmele cu pinguini sunt la modă. Nu este un gen cinematografic cu prea multe producții, dar câteva dintre ele sunt destul de reușite. Pinguinii atrag spectatorii. Oamenii sunt fermecați de aceste creaturi care au aripi dar nu zboară și preferă să meargă în două picioare. Două filme cu pinguini s-au adăugat în 2024 colecției și ambele au cucerit publicul, chiar dacă o parte dintre criticii de film nu au fost entuziasmați. Unul dintre ele este ‘The Penguin Lessons’, bazat (cu multe adăugiri și schimbări) pe cartea de memorii a profesorului de limba engleză Tom Michell (tradusă si publicată in Romania cu titlul ‘Lecția pinguinului’) și regizat de Peter Cattaneo, cel care și-a cucerit faima prin insolentul ‘The Full Monty’. Acest film este orice, dar nu insolent. Este un film dulce și omenesc, care parcă confirmă zicerea pe care am citit-o recent că orice film sau carte care emoționează conține o doză vizibilă de melodrama. Mie filmul mi-a plăcut. Precum în multe alte cazuri, opinia mea este mai apropiată de cea a spectatorilor decât de cea a criticilor de film. Cinematografia reușește să redea foarte bine atmosfera anului 1976 în Argentina, iar secvențele documentare și textele inserate pun filmul în contextul istoric al unor evenimente care au încă răsunet și implicații în prezent. ‘The Penguin Lessons’ reușește să emoționeze și să dea de gândit. Iar eu, daca voi simți vreodată nevoia serviciilor unui psihanalist, voi căuta un pinguin.
7. Becoming Led Zeppelin – Bernard MacMahon, 2025
‘Becoming Led Zeppelin’, filmul lansat în 2025 al cineastului irlandez Bernard MacMahon, un expert al filmelor documentare despre muzică și muzicieni, pare să fi fost creat pentru cei ca mine. Sunt un fan absolut al grupului Led Zeppelin, pe care-l urmăresc de la primul lor disc, ieșit acum 57 de ani. Pentru mine ei se află, împreună cu foarte puțini alți muzicieni, în Olimp. Documentarul lui MacMahon urmărește biografiile celor patru membri ai formației originale până la întâlnirea și consolidarea lor în Led Zeppelin, cu accent pe anul 1969 în care s-a produs apariția lor explozivă în top-uri și în care au compus și înregistrat ‘Led Zeppelin II’, unul dintre cele mai bune albume din istoria rock-ului. Era și anul în care, la începutul liceului, începea fascinația mea pentru sunetul și libertatea muzicii pop și rock și pasiunea de o viață pentru acest gen. Trăiam însă în România comunistă în care cenzura ne bara accesul la muzica generației noastre. Noroc cu Metronomul lui Cornel Chiriac de la Radio Europa Liberă care ne aducea pe unde scurte sunetul libertății. Aveau să treacă aproape 20 de ani până când aveam să-mi câștig dreptul de a-i și vedea pe Jimmy Page, Robert Plant, John Paul Jones și John Bonham. Acum, acest documentar vine să compenseze ceea ce nu știam (eu dar și alții atunci) despre ei. Mai bine mai târziu decât niciodată.
8. M – Fritz Lang, 1931
Greu de crezut că ‘M’ al lui Fritz Lang a fost realizat în 1931. Acest film este atât de îndrăzneț, de neconvențional, de inventiv, de stilat, de întunecat și de înspăimântător încât și astăzi, daca ar fi proiectat sau lansat cu mici modificări și modernizări ar stârni controverse, ar îndepărta anumite categorii de spectatori și ar câștiga mulți admiratori în rândul altor grupuri de iubitori de cinema. Este un film care poate fi categorisit (daca chiar trebuie să facem vreo categorisire) intre thrillerele psihologice gen ‘Silence of the Lambs’ și în același timp un document despre Germania anilor ascensiunii nazismului, o perioadă istorică dintre acelea care nu încetează să intrige și să fascineze. După ce vedem acest film putem reveni si înțelege mai bine operele unor cineaşti precum Lars von Trier sau Darren Aronofsky. Cu acest thriller sumbru Lang a creat o imagine veridică a psihozelor de masă care au făcut posibilă ascensiunea dictaturii. Este un film revoluționar și prin atitudine și prin expresivitate și prin cantitatea de inovații artistice pe care le aduce. Capodopera lui Lang și unul dintre cele mai bune filme făcute vreodată.
9. Germania, anul zero / Germania, anno zero – Roberto Rossellini, 1948
‘Germania anno zero’ filmat de Roberto Rossellini în 1947 și ieșit pe ecrane în 1948 este unul dintre acele filme despre care s-au scris și se mai pot scrie rafturi întregi de biblioteci. În mai puțin de 80 de minute, acest film reușește să fie documentul ultimativ despre Germania anilor de după cel de-al doilea război mondial și unul dintre cele mai remarcabile filme făcute vreodată despre dezastrele războiului, despre copilării ucise și despre nocivitatea ideologiilor totalitare. Este un film care a fost disputat, contestat și boicotat: publicul german nu l-a văzut vreme de trei decenii, cu excepția unei singure proiecții în anul 1952. Este considerat una dintre capodoperele nu doar ale carierei lui Rossellini ci și a întregului curent neorealist, desi în producția sa a încălcat câteva dintre canoanele fundamentale ale neorealismului. Mai mult decât orice, este un strigăt de durere profundă, omenească, exprimată prin mijloacele cinematografiei. ‘Germania anno zero’ completează și încheie trilogia filmelor de război ale lui Rossellini. Este și o exorcizare a propriilor demoni. Primele două filme fuseseră dedicate Italiei în perioada fascistă și cea a ocupației din finalul războiului. Cu ‘Germania anno zero’ cineastul italian se întoarce la rădăcinile conflictului, închizând în felul sau cercul istoric prin descrierea dezastrului suferit de cei care au declanșat conflagrația. Este și un avertisment istoric, valabil și astăzi mai mult decât oricând.
10. Adolescență / Adolescence – Jack Throne, Stephen Graham, 2025
A fost mini-serialul de televiziune cel mai în vogă și numărul 1 în topul vizionarilor al rețelei de streaming, cel despre care vorbește toată lumea. ‘Adolescență’ – producție britanică creata de Stephen Graham și Jack Thorne și regizată de Philip Barantini, a reușit în câteva zile nu doar să atingă recorduri de vizionări dar și să genereze un trafic imens de cronici, recenzii, comentarii. Și-au dat cu părerea fani TV și persoane care rar se pun în fața ecranelor ‘mici’, părinți și educatori, sociologi, psihologi și politologi. Mai puțin … adolescenții – nu au ei timp pentru filme despre adolescenți! ‘Adolescență’ își merită popularitatea și deoarece este scris și filmat în așa fel încât este urmărit ‘cu sufletul la gură’ și pentru dezbaterile pe care le-a declanșat. Problematica din ‘Adolescență’ nu este specifică doar erei Internetului, ea face parte dintr-o dezbatere care se repetă mereu, cu fiecare generație.
Disponibil pe Netflix.
