S-a spus despre Simona ca a fost calul negru de la Roland Garros. Dar ce e un cal negru si ce cauta in tenis? Este un competitor caruia nu i se dau mari sanse la startul cursei, dar care trece primul linia de sosire. Destinul calului negru este unul singur: sa invinga.
“Abandonul calului negru” este doar o fictiune. Un roman de fictiune. In realitate, calul negru este condamnat la victorii rasunatoare. Iar Roland Garros 2014 este in egala masura victoria Mariei Sarapova si a Simonei Halep. Emotiile teribile pe care ni le-a oferit Simona conteaza mai mult decat un trofeu. Conteaza ca a fost acolo pana la capatul cursei, umar la umar cu Marea (si la propriu si la figurat) Sarapova. A trecut linia de sosire odata cu ea, agatandu-se de fiecare minge si de fiecare farama de sansa… Dar nu cu disperare, doar cu determinare!
A fost sa fie un final decis la fotografie, la capatul a trei ore de inclestare dramatica pe dreptunghiul de zgura devenit tabla de sah a calului negru sosit tocmai de la tarmul Marii Negre pentru a cuceri Parisul. Fotofinisul a fost urmat de lacrimi – de tristete si de bucurie deopotriva. Si de sentimentul ca Simona va reveni, mai experimentata, si se va revansa. Ce a vazut Parisul acum a fost un spectacol fabulous. Ce n-a vazut Parisul acum – poate ca inca nu venise vremea – va vedea in anii ce vin: triumful calului negru. Intrebarea nu e daca se va intampla, intrebarea e doar cand! Caci – cu talentul, tenacitatea si luciditatea pe care le dovedeste la fiecare ghem, set, meci si turneu – Simona nu are cum sa se opreasca aici. Si nici Parisul nu e singur pe lume: Wimbledon-ul bate deja la usa. Iar daca, asa cum se spune, victoriile aduc alte victorii, eu cred cu tarie ca finalele de Mare Slem aduc alte finale. Cu final deschis…
Conteaza mult si povestea – dar nu de adormit copiii – din spatele uluitoarei performante. O poveste din care as aminti doar un episod: tatal campioanei de acum si-a vandut candva afacerile – o fabrica de lactate si un magazin de paine – si s-a si imprumutat de la banci pentru ca fetita de atunci sa poata merge mai departe in tenis. Din acel moment Simona a devenit un cal negru, pe care se punea un pariu nebunesc, caci nimeni nu putea garanta nimic. Dar un pariu castigat, pentru ca Simona avea sa mearga departe, foarte departe, pe un drum ce inca e departe de a se fi incheiat…
Acela a fost pariul adevarat pe Simona – nu ramasagul intarziat pe care vor sa-l puna acum unii sau altii ce se folosesc de campioni ca de abtibilduri. Ceea ce are nevoie Simona este sa fie lasata in pace. Este tot ce i se poate oferi: un dram de liniste. O legenda a tenisului, Mats Wilander, a spus dupa finala cu Sarapova ca Simona “va deveni tot mai puternica”. S-o lasam sa devina!
1 comment