De unde învățăm în izolare? 5 cărți utile pentru copii și preadolescenți

Dincolo de numeroasele aspecte negative și de tragedia propriu-zisă, pandemia de SARS-COV-2 a generat și multe reacții empatice, pozitive, menite să ajute oamenii aflați în izolare să aibă o așteptare mai ușoară, și să faciliteze tranziția spre noua realitate la care va trebui să învățăm să ne adaptăm cu toții. Copiii și preadolescenții au fost printre cei mai afectați; întreaga lor realitate socială și contextul educațional s-au schimbat peste noapte, iar mulți dintre ei se luptă cu efectele izolării, dificultății de adaptare la noile paradigme de învățare, sau lipsei de obișnuință cu spațiul și prezența persoanelor din jur.

Amintesc aici cinci cărți din care cred că ar putea învăța multe copiii și preadolescenții, cât #StămAcasăȘiCitim. Unele sunt descoperiri recente (cum ar fi întreaga colecție Middle Grade, de la Storia Books, sau colecția Youngster, de la Publica), altele, romane clasice („Jocul lui Ender”, la tine mă refer). Desigur că nu consider acest top a fi exhaustiv, și aștept cu mare interes completările cititorilor, pentru că sunt avidă să descopăr și alte sugestii, care mi-au scăpat. La cerere, facem și partea a doua, și încet, încet, alcătuim împreună o mini-bibliografie „de pandemie”, numai bună de parcurs în cele câteva luni care mai sunt până la reluarea (sperăm în condiții cât mai aproape de „normalitate”) școlii.

#1 „Cu temele în instanță” – Steven B. Frank

Editura Storia Books, colecția Middle Grade, 2018
Traducere din limba engleză de Anca Zaharia

„INSPECTORATUL ȘCOLAR HAZELWOOD VERSUS KUHLMEIER: A dat directorilor de școală dreptul de a cenzura ziarele elevilor”. Este doar unul dintre cazurile ajunse la Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii și citate în cartea profesorului de franceză Steven B. Frank, o carte despre care, într-un dialog recent, traducătoarea afirma că „(…)mi-ar fi prins bine să o citesc la vârsta potrivită și mi-ar fi dat curaj”. Tot ea o recomandă atât copiilor, cât și părinților sau profesorilor, pentru că abordează, lejer și glumeț, dar cu o doză de seriozitate maximă, reflectată de documentarea exemplară, un subiect controversat: drepturile și obligațiile elevilor.

Pe scurt, Sam Warren este un elev de clasa a VII-a care și-ar dori să aibă mai mult timp liber, pe care să-l investească, eventual, în construirea unei căsuțe în copac împreună cu tatăl lui. Copleșit mai mereu de temele multe și diverse pe care el și colegii lui le primesc de la școală, se revoltă într-o bună zi și refuză să își ocupe câteva zile libere promise cu aceleași activități cronofage. Este suspendat pentru atitudinea nepotrivită și găsește susținere tocmai unde nu se aștepta: la vecinul său, domnul Kalman, un avocat ieșit la pensie care, până atunci, nu făcea decât să se declare nemulțumit de purtarea lui Sam sau a cățeilor familiei.

Ce învață copiii și preadolescenții: Dar ce nu învață? Cartea nu este doar o cursă contra cronometru printre diverse exemple de procese faimoase, care au reformat multe dintre sistemele americane, ci și o lecție interactivă despre dedicare, prietenie, sacrificiu și toleranță. În plus, tonul glumeț și jocurile de cuvinte transformă lectura într-o plăcere, și mi-ar plăcea să cunosc omulețul care nu s-a delectat cu această carte.

Categorii: Educație juridică, noțiuni civice, drepturile și obligațiile cetățenilor. Are un mic glosar de termeni juridici la final.

#2 „Auzi cum vorbesc copacii?” – Peter Wohlleben

Editura Publica, colecția Youngster, 2018
Traducere din limba germană de Dana Gheorghe

Subtitlul „O drumeție scurtă în inima pădurii” deschide cărarea printre copaci și tufărișuri, prin iarba foșnitoare, sub ochii atenți ai animalelor sălbatice. O carte recomandată pentru 6+, are un format prietenos, bun de apucat între mânuțe cu mai puțină dexteritate, și este înțesată de fotografii atractive și de casete interactive.

„Poți folosi și tu farmacia din pădure. Multe plante ne ajută și pe noi, oamenii, când suntem bolnavi. De exemplu, poți folosi flori de soc sau de tei ca să-ți prepari un ceai contra tusei”, spune una dintre multele casele cu mesajul EXPERIMENTEAZĂ. Aceste casete se regăsesc la fiecare câteva pagini și îndeamnă (mai) micii cititori să încerce și ei diverse lucruri care să le explice mai limpede cauzele și caracteristicile multor fenomene naturale.

Așa cum autorul cărții despre temele „neconstituționale” este profesor, și Peter Wohlleben este fost silvicultor; amândoi sunt deci familiarizați cu domeniile despre care scriu. În 2016, Wohlleben a înființat o „academie a pădurii” și administrează acum o arie forestieră protejată. Când nu organizează expediții în pădure, scrie cărți ca aceasta.

Ce învață copiii și preadolescenții: Cunoștințe practice și aplicate despre natură, explicate pe înțelesul oricui, cu amuzament și blândețe; despre copaci și familiile lor, despre relația dintre om și natură, despre animale

Categorii: Natură, ecologie, mediu înconjurător, protejarea speciilor, plante medicinale.

#3 „Primul meu bal” – Jonah Lisa Dyer și Stephen Dyer

Epica Publishing House, 2019
Traducere din limba engleză și note de Iulia Dromereschi

Nu că am tradus-o eu, dar am așteptat cu mare nerăbdare să apară cartea asta; acum regret că nu a fost, poate, promovată suficient, și mi-aș dori să aibă parte de o reinventare. Odată că mi s-a părut extrem de relaxant să o traduc, iar asta spune multe despre ușurința cu care autorii împletesc cuvintele, și apoi că abordează un subiect care va fi mereu de actualitate. M-am gândit că ar fi potrivită pentru preadolescenți pentru că mi-a amintit de Bend It Like Beckham, un film de pe la începuturile actoricești ale Kierei Knightley, în care era vorba despre două fete care jucau fotbal și despre tot soiul de piedici de opinie și cultură care le puneau bețe în roate. Dincolo de asta, diversitatea și prietenia care înving orice dileme culturale triumfau, la final.

Cam așa se petrec lucrurile și în „Primul meu bal”, o carte despre două fete gemene a căror mamă decide că trebuie să treacă printr-un „ritual de maturizare” specific părții de sud a Statelor Unite: debutul în societate. Poate părea o practică desuetă, îmbâcsită, care te duce cu gândul la scene demne de „Pe aripile vântului” – și totuși iată că ea continuă și în plin având al modernității; la fel ca eforturile investite în concursurile de frumusețe (faimoasele pageants), și balurile de debut sunt o afacere complexă, care are mai multe straturi decât la prima vedere.

„Nu faceți greșeala, a continuat Ann, să credeți că tradițiile nu cer rigoare și sacrificiu, rezistență și integritate. Nu sunt menite să ofere o vitrină în care să vă afișați marfa, ci să vă dovedească vouă, familiilor voastre și altora că veți fi adulți capabili și de încredere, femei de cuvânt, că veți alcătui țesătura următoarei generații a societății.”

Ce învață copiii și preadolescenții: Că fetele pot practica sporturi considerate, cu predilecție, masculine, și pot excela; este indicat să privești dincolo de aparențe și să descoperi că până și lucrurile care par să îți amenințe principiile te pot învăța multe

Categorii: Sport, sistemul educațional american, tradiții și obiceiuri „sudiste”, bune maniere

#4 „Mă iubesc așa cum sunt” – Jess Sanders

Editura Litera, 2019
Traducere din limba engleză de Laura Frunză

nclinând spre roman grafic, așadar o combinație între carte și bandă desenată, una dintre multele cărți ale lui Jess Sanders, o tânără autoare australiană care lucrează și în domeniul serviciilor sociale, și are deci experiență „la prima mână” și „direct de la sursă” cu numeroasele cazuri de bullying înregistrate în rândul copiilor și preadolescenților. Ilustrațiile sunt realizate de artista braziliană Carol Rossetti, iar eu nu încetez să mă minunez și să mă bucur de câtă diversitate a ajuns să existe în aceste colaborări care dau naștere unor proiecte editoriale complexe, care ni se lipesc de suflet.

Cartea se concentrează pe toate lucrurile fantastice pe care le pot face corpurile noastre și oferă sfaturi practice, pe un ton empatic, despre ce putem face când nu ne simțim tocmai minunat. Destinată fetelor, care devin mult mai frecvent ținta remarcilor care le pot afecta, și care, poate, se preocupă ceva mai mult de aspectul fizic, în special în anii cei mai fragili emoțional ai dezvoltării lor, „Mă iubesc așa cum sunt” le încurajează să caute și să accepte ajutorul și implicare comunității și să își iubească trupurile, chiar dacă sunt diferite, fiindcă fiecare este special în felul lui.

Autoarea însăși are o poveste simpatică: era, în copilărie, cea mai înaltă fată din clasa ei, și cu siguranță a avut parte de suficiente comentarii din acest motiv. Mama ei a înscris-o însă în echipa de volei, iar Jess a învățat repede că fiecare jucătoare poate să-și aducă aportul și prin calitățile fizice distincte. A ajuns, mai târziu, să escaladeze munți și să străbată țări cu rucsacul în spate, așa că și-a spus că ar fi bine să inspire și alte tinere să se accepte și să se placă așa cum sunt.

Ce învață copiii și preadolescenții: (Auto-)acceptare, empatie, toleranță, funcțiile și rolurile corpului, idei corecte despre diversitate și reprezentare, apartenență la comunitate

Categorii: Educație emoțională, diversitate, bullying, mecanisme de reziliență

#5 „Jocul lui Ender” – Orson Scott Card

Editura Nemira, colecția Nautilus, 2014
Traducere din limba engleză de Mihai Dan Pavelescu

Un top fără SF, Fantasy sau distopie nu este un top – cel puțin, nu în mintea și în lumea mea. Am ales, însă, un roman clasic, pentru că a și fost dezbătut, recent, la un club de carte online, iar asta m-a umplut de nostalgie. „Jocul lui Ender” este pentru preadolescenți și nu l-aș pune sub nasul copiilor de gimnaziu, cu toate că noțiunile pe care le-ar dobândi i-ar ajuta enorm în direcția gândirii critice și a eticii; dubiile mele nu sunt generate neapărat de tema oarecum dificil de asimilat a cărții, ci mai ales a cunoștințelor pre-existente oarecum necesare. Cu toate acestea, cu adulți dispuși să discute pe îndelete întrebările pe care lectura le-ar suscita cu siguranță, se poate și așa.

„Jocul lui Ender” este povestea unui puști care se transformă într-un soi de geniu militar și devine singura speranță într-un război cu creaturi insuficient definite și prea puțin cunoscute, care (se crede) amenință să invadeze omenirea. Doar că lucrurile nu sunt tocmai ce par a fi și, într-un scenariu care amintește parcă de arenele din „Jocurile foamei”, protagonistul Ender descoperă că i s-au ascuns lucruri și că a fost, de fapt, manipulat.

Atenție, romanul face parte dintr-o saga, și este posibil ca micul cititor să solicite continuările. Cărțile următoare sunt ceva mai apăsătoare, atmosfera lor devine mai sumbră, și tocmai de aceea recomand prudență înainte de a lua decizia citirii cărții. O variantă ajutătoare poate fi vizionarea adaptării cinematografice, despre care am înțeles că ar fi acum disponibilă pe Netflix.

Ce învață copiii și preadolescenții: Strategie militară, simulări video, terminologie tehnică și astronomică, noțiuni de etică

Categorii: Educație civică, drepturi și obligații, tehnologie, spațiu