-Emmerdeur scrie despre filmul lui Anthony Chen, ”Ilo, Ilo”, care a primit anul trecut Camera d’Or la Cannes: ” Anthony Chen nu inventează roata, dar o tunează perfect. Ilo, Ilo, Camera d’Or anul trecut la Cannes, e o melo-dramă onestă, cu pulpă narativă, şi cu trimiteri la contextul politic singaporez. Acţiunea, gândită în anii ’90, aruncă în scenă o familie middle-class, în contextul crizei economice asiatice, care se decide să contracteze serviciile unei bone tailandeze. Avem o mamă-cap-de-familie, îngenuncheată de munca de la birou (pistă care nu va duce la un eventual discurs muncă contra familiei; avem de a face cu un film cu tramă hiper-liberală, şi nu un film francez), un tată flasc, şi un băiat care îşi exteriorizează violent trăirile familiale.”
(Jovi)
-A inceput festivalul de la Cannes, au inceput si relatarile in blogosfera. La liternet.ro Andrei Rus scrie despre ‘Amour fou’: ‘Filmul Jessicăi Hausner nu aduce niciodată sentimentele în prim-plan, deoarece – pare să considere realizatoarea – acestea sunt o nebuloasă imposibil de exteriorizat. Însă, deşi ideile şi gesturile care ascund trăirile, mai curând decât să le exprime, sunt cele aparent explorate în Amour fou, nu există dubii că resorturile lor nu se află la nivelul raţiunii. E fix situaţia opusă universului lui Eric Rohmer – în filmele cineastului francez, personajele vorbesc încontinuu despre sentimente, dar de multe ori e cert că sunt sterpe emoţional; în cazul de faţă, ocolesc cu abnegaţie subiectele de acest fel, dar tocmai pentru că sunt copleşite de trăiri pe care societatea le-a obişnuit să fie ignorate. Până acum nu am văzut un film mai impresionant la această ediţie a Festivalului de la Cannes.’
-Pe blogul lui Dan Alexe gasim o cronica a filmului care a deschis festivalul de la Cannes – ‘Grace de Monaco’: ‘Filmul e atat de școlăresc, naiv și demonstrativ, cu muzică insuportabilă, montaj amatoricesc și o cameră de filmat care nu reușește să se hotărască asupra unui stil, încât înțelegi decizia producătorilor americani de a nu veni la premieră (e vorba de Weinstein Company, producătorii lui Tarantino, de te intrebi ce-a fost in capul lor).’
-Adina Chitu inaugureaza o noua rubrica numita ‘Buticul de weekend’ la ‘Buticul cu filme si carti’: ‘o rubrică ceva mai light, în care veți putea citi cronici-pastilă despre ce e nou în cinema, despre ce-i putred și despre ce trebuie musai văzut’. Primul film despre care scrie in prima postare este noua ‘Godzila’: ‘Regizorul, Gareth Edwards, a mai făcut prin 2010, Monsters, un film cu mult diferit ca abordare, pe cât de eliptic este Monsters, pe atât de show, don’t tell este Godzilla, deși ambele ne vorbesc despre creaturi la fel de greu controlabile. Regizorul pare un tip deștept și cred că a vrut să clocească mai multe idei decât îi permite placenta tipică de blockbuster, dar nu cred că a apucat să le eclozeze. ‘
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan.
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
–”Violetta, The Concert” (2014)
–”Neighbors” (2014)
