The Umbrella Academy (2019-2020)
Producători: Steve Blackman, Jeremy Slater
Actori: Ellen Page, Tom Hopper, David Castañeda
Salturi în timp, aventuri, relații complicate – iată amestecul pe care l-am resimțit în experiența „The Umbrella Academy” de pe Netflix. Ne-am închis cu soțul în casă, preț de câteva zile, și am decis să descoperim aventurile unui grup de copii geniali, care posedă anumite posibilități de ordin fizic, psihic sau moral. Teoretic, prima impresie e că am văzut un altfel de X-men, în care copii, deveniți rapid maturi, sunt complet disfuncționali, triști și pierduți într-o lume, în care nu se regăsesc.
În linii mari, deși nu sunt o fană a Sci-Fi, mi-a plăcut, în mod special, cum a fost analizată tema super-eroilor, care, dacă în cazul X-Men au fost benevoli, în „The Umbrella Academy”, aceștia au fost cumpărați din cele mai diferite colțuri ale lumii. Apropo, dincolo de efectele și conținutul comercial al serialului, acesta are și un substrat psihologic destul de amplu. O atenție aparte a fost acordată fobiilor lăuntrice, frustrărilor cauzate sau generate de modul spartan, în care toți eroii au fost crescuți. De facto, rolul lor de cobai într-un experiment continuă în ambele sezoane ale filmului.
Este de apreciat, maniera în care regizorii au reușit să alerteze atenția spectatorilor cu tot felul de turnuri de subiect, unele extrem de violente, iar altele lente, dense. Apropo, am apreciat că în cazul ambelor sezoane, serialul respectă o construcție logică, cu unele surprize pe care sunt sigură că fanii le vor aprecia la justa valoare.
Încă de la primul episod am apreciat coloana sonoră, care, trebuie să o zic, e formidabilă, cu cântece din repertoriul celor de la Queen sau Sex Pistols. Cumva coloana sonoră merge de minune cu caracterul eroilor, care apropo sunt Luther (Numărul Unu), Diego (Numărul Doi), Allison (Numărul Trei), Klaus (Numărul Patru), Băiatul (Numărul Cinci), Ben (Numărul Șase) și Vanya (Numărul Șapte). Apropo, excentrica numerotare completează tabloul de ansamblu, în care observăm rolul imens al miliardarului Reginald Hargreeves, care și-a cumpărat, de facto, propria grădină zoologică cu oameni înzestrați.
Cui aș recomanda acest film? Celor care s-au săturat de drame lente, de filme monotone și celor care își doresc un pic de savoare și de adrenalină cinematografică, dar mai ales celor care vor să vadă cu ce se mănâncă genialitatea și care este prețul pe care-l pot plăti oamenii care ies din tipare. Apropo, normalitatea este reinterpretată în acest serial și de cele mai multe ori, anume ea pare total dezolantă. Per ansamblu, pelicula este o critică adusă, sau cel puțin eu așa am sesizat-o, părinților perfecționiști, care voit sau nevoit își transformă odraslele în proiecte de (in)succes, exploatând nemilos potențialul lor empatic și incluzându-i într-o pe care nu și-o doresc.
„The Umbrella Academy” e, cu siguranță, unul dintre serialele bune ale ultimilor ani, pe care l-aș recomanda chiar și celor mai sceptici cinefili. Apropo, Klaus m-a cucerit iremediabil, poate pentru că mi-a amintit de un Joker infantil?
Vizionare plăcută!
Sezonul 2 din Umbrella Academy este disponibil pe Netflix de vineri, 31 iulie.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: deadline.com, looper.com)
