The King of Comedy (1983) – Regele comediei
Regia: Martin Scorsese
Distributia: Robert De Niro, Jerry Lewis, Diahnne Abbott, Sandra Bernhard, Shelley Hack
Puteti cumpara colectia Martin Scorsese, de pe FilmExpress.ro.
Inchei aici o prima incursiune in filmele regizate de Martin Scorsese cu un film care, aparent, poate fi considerat cu usurinta prea usurel si fara valoarea si greutatea unor „Taxi Driver” sau „Raging Bull”. „The King of Comedy” este un film despre succes si calea de a ajunge la acesta, un film despre esecuri si modalitatea de a trece peste ele, despre cat de greu e sa razbesti intr-o cariera de artist si felul in care te privesc cei care au reusit deja. Cu toate acestea, daca esti perseverent, daca incerci cu toate mijloacele (inclusiv cele ilegale), vei putea trece peste toate obstacolele.
Rupert Pupkin (un altfel de Robert De Niro) este obsedat de singurul scop al vietii sale: acela de a deveni un comedian de succes, de a face audientele sa rada, sa devina principalul „actor” al unui show de televiziune. Isi alege pentru acest lucru un mentor, care nu este altul decat Jerry Langford (un actor din alta generatie, dar cu atat mai valoros, Jerry Lewis), cel care gazduieste in prezent o emisiune similara si considera ca acesta este cel care il poate pune in valoare. Intr-o prima parte a filmului care este destul de terna, dar pe care trebuie sa o treceti totusi pentru a prinde adevarata substanta, el incearca sa devina prietenul acestuia, ii trimite mai multe casete cu inregistrarile sale, doreste sa mearga in audienta, ajunge chiar si la acesta acasa.
Nimic nu ii reuseste insa, chiar daca treptat nu mai este singur: Masha (Sandra Bernhard) ii devine partenera, dar cu totul alte scopuri. Ea este si a fost mereu indragostita de Langford, ii este devotata trup si suflet, chiar daca el nici nu o cunoaste. Amandoi decid sa faca totul pentru apropierea de mentor si adorat: il rapesc, il leaga, ii pun conditii, il sechestreaza. Suntem in sfarsit in faza unui film tipic al lui Scorsese. Fiecare scena este interesanta, personajele ni se infatiseaza in adevarata splendoare. Vedem cum adoratia Mashei este completa, ea ii se destainuie lui Jerry in fraze simple, sincere si, daca e sa privim din prisma lui, complet nebune si paranoide.
Monologul lui Pupkin din final ne dovedeste totusi ca acesta era valoros si ca doar obsesia pentru autoaparare a mai-marilor din industria divertismentului este cea care ii opreste la portile succesului pe multi dintre cei care au valoare. Ce sa fie: frica, egoism, invidie sau nestiinta? Intr-o declaratie facuta in acea perioada, Scorsese a spus: „Ma pot identifica cu Pupkin. Mi-amintesc ca ma duceam oriunde si faceam orice doar sa am posibilitatea sa-mi expun proiectele. Concluzia mea, pe atunci, era ca, daca trebuie sa aleg intre profesie si o relatie, relatia personala era data la o parte.”
1 comment