The Country Girl (1954) – O viata pe scena
Regia: George Seaton
Distributia: Bing Crosby, Grace Kelly, William Holden
Puteti cumpara DVD-ul acum, de pe FilmExpress.ro.
Daca pentru rolurile sale din filmele lui Hitchcock (din care cea mai buna impresie mi-a lasat-o ‘Rear Window’) sau pentru alte filme importante ale carierei, Grace Kelly a fost ocolita de premiile Oscar, a fost nevoie sa straluceasca in rolul unei femei aparent insipide, sterse si departe de frumusetea ei reala (cu exceptia scenelor de final) pentru a castiga singurul premiu Oscar din cariera ei (prea) scurta. Chiar daca aparent nu este ea in centrul atentiei, ci sotul ei aflat in fata ultimei posibile provocari a carierei, cea care ii va defini destinul pentru viitor, in jurul ambitiilor ei se concentreaza intreaga actiune, fiind factorul catalizator al carierelor celorlalte doua personaje principale.
Pentru Frank Elgin (interpretat de carismaticul Bing Crosby), piesa de teatru care se pune acum in scena este cea care ii va hotari destinul: odata un muzician celebru, favoritul teatrelor de revista, a suferit o decadere apreciabila atunci cand, intr-un accident nefericit, si-a pierdut fiul. Ultima lui sanse este increderea pe care i-o confera regizorul Bernie Dodd (William Golden) pentru aparitia in urmatoarea sa piesa de teatru, care se doreste a fi un succes, dar care are nevoie in acelasi timp de un actor impozant, cu calitati importante si care sa fie in stare sa suporte anvergura unei astfel de piese. Cu mari emotii, dar in acelasi timp cu o extraordinara vointa, incearca sa il schimbe pe Elgin, care devenise dependent atat de alcool, cat si de starile schimbatoare ale sotiei.
Si ajungem in sfarsit in preajma lui Georgie Elgin, interpretata cu o extraordinara vibratie de Grace Kelly. Georgie este personajul cheie, cel in functie de care se construieste atat filmul, cat si vietile profesionale si personale ale celorlalte doua personaje principale: pe de o parte, sotul este o persoana deja incomoda si greu de suportat. Georgie este deja exasperata de naivitatea sotului ei, de faptul ca devine din ce in ce mai slab pe masura ce umbrele trecutului revin in gandurile lui. Nu numai el are nevoie de o alta sansa, dar si ea are nevoie sa isi schimbe cumva viata anosta. Pe de alta parte, regizorul Bernie cauta sa il sustina atat pe Elgin, cat si sa o indeparteze pe Georgie de acesta, dar si de propria persoana: ii e frica sa se apropie, ii e teama de ceea ce se poate intampla?
Putem spera oricand la o renastere a vietii si a carierei, este important atat sa avem incredere in propriile forte, dar si sa avem alaturi prieteni buni, care au la randul lor incredere in persoana noastra. Pentru Elgin, nu a fost de ajuns speranta propriei sotii de a-si reveni sau speranta prietenului sau regizor de a se reafirma si a-l ajuta in succesul piesei sale, era nevoie si de propria vointa de a-si reveni. Chiar se spune la un moment dat in film: „un alcoolic renunta la bautura doar cand moare sau cand renunta de buna voie.” Filmul merge pe un taram psihologic, de unde rezulta poate si succesul sau, fiind departe de un film despre scena, concentrandu-se pe aspectele din culise, din viata interpretilor personajelor de pe ecran. La origine o piesa de teatru a lui Clifford Odets, isi deriva succesul si din adaptarea perfecta pentru marele ecran a lui George Seaton, care a primit, de altfel, si premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat.
