Laberinto de pasiones (1982)-Labirintul pasiunilorRegia: Pedro Almodovar
Actori: Cecilia Roth, Imanol Arias, Helga Line, Antonio Banderas, Marta Fernandez Muro
Cel de-al doilea Almodovar mi s-a parut un film prea intortocheat pentru o recenzie prea favorabila. Incregatura prea diversa, personajele prea pitoresti (desi putem spune ca aceasta este oricum o caracteristica a sa), dinamica rapida a unor relatii ciudate, schimbatoare si cateodata neintelese m-au determinat ca deseori sa opresc DVD-ul si sa revad anumite scene pentru o mai buna aprofundare.
Madridul este din nou scena lumii si scena vietii. El este considerat centrul universului si chiar si capete incoronate (in exil) vin aici sa se distreze si sa isi gaseasca perechea perfecta. Printre acestia, se afla si Riza Niro, fiul imparatului din Tiran, deghizat in rocker ca sa scape de urmaritorii sai, ajuns in patul unui homosexual, lucru obisnuit pentru el, desi descopera curand ca este de cu totul alta orientare sexuala, dovedita prin dragostea sa brusca pentru o nimfomana. Aceasta din urma, Sexilia, este jucata de una dintre muzele carierei lui Almodovar-Cecilia Roth, poate cea mai frumoasa dintre acestea, chiar si dupa aparitia Penelopei Cruz. Cecilia este tanara, exuberanta, simpatica.
Almodovar incearca in acest al doilea film, la fel ca si in primul, sa exploateze destule dintre “traumele” societatii in care traia: o Spanie care reinvie dupa dictatura si in care se intrepatrund criminalitatea cu drogurile, homosexualii cu teroristii, incestul cu nimfomania. Cand toate dintre acestea sunt aduse impreuna, rezulta o adevarata mixtura de caracteristici si de personaje, un film care este destul de greu de urmarit. Pe de alta parte, este un film despre exuberanta tineretii si despre relatiile uneori artificiale si false pe care le construim in acea perioada, in care nimic nu are valoare absoluta, desi fiecare se considera “buricul pamantului”. Mi-a placut, de asemenea, muzica din film, foarte potrivita momentelor si foarte antrenanta.
