Reservoir Dogs (1992) – Profesionistii crimei
Regia: Quentin Tarantino
Actori: Michael Madsen, Harvey Keitel, Tim Roth, Quentin Tarantino, Steve Buscemi
Debutul ca regizor al lui Quentin Tarantino a insemnat si primul lui succes, un film ramas clasic pentru adevaratii cunoscatori de cinematografie autentica. Un film greu de clasificat, cu scene care raman memorabile, cu un scenariu foarte bine pus la punct (semnat tot de Tarantino), cu dialoguri savuroase si interesante. Chiar si inceputul este remarcabil: unde altundeva vom putea descoperi, intr-un jargon autentic, o adevarata discutie (mult spus) filosofica despre semnificatiile cantecului si versurilor din “Like A Virgin” a Madonnei?
De ce spuneam greu de clasificat? Pentru ca nu este doar un film despre o gasca de mafioti – dupa imbracaminte sau raufacatori – dupa comportament, este o adevarata psihologie a infractionalitatii. Fiecare dintre cele cinci personaje din centrul actiunii, numiti sugestiv de altfel si analizati separat – Mr. Pink, Mr. White, Mr. Brown, Mr. Orange, Mr. Blonde -, au o anumita personalitate, diferita de a celorlalti si cu totul alta motivatie pentru participarea la jaf: unul este politist sub acoperire, unul isi respecta complet seful, unul se crede profesionistul perfect.
Ceea ce infrumuseteaza insa povestea este tocmai aceea ca adevaratul jaf nu il vedem nicio clipa, permanent suntem in interiorul unor discutii care mai de care mai interesante, care urmeaza sau preced actiunii din umbra: inflitrarea politistului sub acoperire, motivul pentru care Mr. Pink nu da niciodata bacsisuri, maltratarea unui politist. Nu lipseste nici violenta tipica filmelor lui Tarantino, vizibila inca de la debut si poate fortata in ochii unor privitori: urechea taiata a politistului, sangele siroind a lui Mr. Orange, schimbul de impuscaturi ramas clasic din final.
Nu trebuie uitata nici calitatea interpretarii personajelor principale. Tarantino in rolul lui Mr. Brown este aproape inexistent, probabil acesta a fost si scopul. In schimb, ceilalti sunt absolut fabulosi: Michael Madsen as Mr. Blonde este la cel mai bun rol al carierei, fara doar si poate, absolut sarcastic si sclipitor, un dur fara scrupule in momentul torturii aplicate politistului ostatic; Harvey Keitel pare persoana care doreste sa concilieze mereu pe ceilalti, dar nu ezita sa foloseasca propriile cunostinte in a persifla sau chiar jigni pe ceilalti; Tim Roth are de la inceput alura unei persoane slabe emotional: plansul din masina, felul in care se infiltreaza in organizatia mafiota, ezitarile din masina. In cele din urma insa, este cel in jurul caruia se construieste si se darama toata actiunea. El pare a fi primul si ultimul care trage.
L-am lasat pe Steve Buscemi la sfarsit, din simplul motiv pentru ca il admir foarte mult si mi se pare a fi un actor pe nedrept in umbra marilor actori. Prestatia lui este, ca de obicei, convingatoare si aici: doreste tot timpul sa para un bun profesionist, incearca sa o dovedeasca si celorlalti, atat din punct de vedere al actiunilor intreprinse, cat si al discutiilor pe care le initiaza: il convinge din cuvinte pe Mr. Orange sa nu dea bacsis, una dintre filosofiile lui de viata. El castiga, nu?
3 comments