The Disaster Artist (2017) – Un artist numit dezastru
Regia: James Franco
Cu: James Franco, Dave Franco, Seth Rogen
Atât de multe informații, atât de puțin timp: la această concluzie m-a adus vizionarea filmului despre care ar părea mai indicat să se scrie o teză de doctorat și nu o recenzie. Constatarea inițială este pricinuită de încrengătura interminabilă de conexiuni la care ajung de fiecare dată când mai privesc un film sau mai citesc o carte care nu mă lasă indiferentă. Și țineți-vă bine, Un artist numit dezastru este un film despre alt film, pe baza unei cărți. Depășiți asta.
Totul a început cu The Room (2003), despre care se spune că ar fi unul dintre cele mai proastă pelicule turnate vreodată. Are un scor de 3,7/10 pe Imdb, iar regizorul, scenaristul și actorul principal sunt una și aceeași persoană: Tommy Wiseau. Eu nu am văzut (încă) filmul, însă în jurul său s-au creat deja adevărate legende. Actorii celebri care organizează seri de vizionare private și lasă din când în când să le scape o aluzie fină la una dintre situațiile alambicate din scenariu l-au transformat într-un film-cult.
Protagonistul din The Room se numește Johnny și este interpretat de acest Wiseau – unul dintre marile mistere ale showbiz-ului. Fanii au speculat de când lumea, însă informațiile despre acest individ se bat cap în cap: de exemplu, el susține că s-ar fi născut spre sfârșitul anilor 60 și ar fi copilărit în Louisiana, însă declarațiile altor persoane au scos la iveală ideea că ar fi imigrat în SUA dinspre fostul bloc sovietic, și că ar fi cu 10 ani mai în vârstă decât pretinde. Cert este că omul și-a dorit toată viața să regizeze și mai ales să joace, și că a investit 6 milioane de dolari în The Room – care, după primele două săptămâni, obținuse încasări de circa 1800 de dolari, fiind deci un eșec comercial răsunător.
Greg Sestero, prietenul lui Wiseau, care îl joacă pe Mark (al treilea unghi al geometriei amoroase) în The Room, a scris o carte, apărută în 2013 cu titlul The Disaster Artist, în care vorbește despre traiectoria vieților lor și despre procesul de producție al filmului. Pe baza cărții, James Franco a ales să regizeze și să producă filmul cu același titlu, lansat în 2017 și descris ca o comedie biografică. Criticii au afirmat că există multe incongruențe între carte și film – tocmai de aceea, ca întotdeauna, eu voi recomanda să le încercați pe amândouă. Printre acestea s-ar număra inclusiv faptul că Franco este mult mai chipeș decât Wiseau, știrbind astfel din nesiguranța care l-ar fi caracterizat pe Wiseau și l-ar fi determinat să încerce să se afirme cu orice preț.
Dincolo de povestea filmului, despre care s-ar putea turna încă un film (știa el, Sadoveanu, ce știa, cu povestirile lui în ramă!), distribuția este și ea foarte interesantă. Prietenii Tommy Wiseau și Greg Sestero, a căror relație este cel puțin bizară și care trec prin multe bucle de rollercoaster împreună, sunt jucați de frații James (Wiseau) și Dave (Sestero) Franco. Nu sunt multe filmele tip „reuniune de familie” și cred că nu este deloc ușor să reușești roluri bunicele când te afli în această postură ingrată. Totuși, fraților Franco le iese de minune, deși recunosc că afirm asta fără a fi văzut The Room, și mă repet: voi corecta acest aspect cât de curând.
De unde îi cunoașteți pe frații Franco? James are o nominalizare la Premiile Academiei pentru rolul său din 127 Hours (2017) și două Globuri de Aur, unul pentru rol principal într-un serial TV (James Dean – 2002) și celălalt tocmai pentru rolul lui Tommy Wiseau. Dacă tot nu vă sună cunoscut, poate este cazul să urmăriți (din nou) trilogia Spiderman a lui Sam Raimi. Taman pe dos față de situația din film, fratele său mai mic, Dave, nu este la fel de cunoscut, jucând mai degrabă în comedii paranormale (Warm Bodies) sau de acțiune (21 & 22 Jump Street) și având o apariție scurtă în If Beale Street Could Talk – cel mai recent film al lui Barry Jenkins, care a câștigat un Oscar pentru Cel mai bun film cu Moonlight, în 2017.
Chiar dacă Un artist numit dezastru, cum este cunoscut la noi, are un început-clișeu și un parcurs ușor dezlânat, cred că tocmai asta îl transformă într-o reprezentare bună a luptei pentru afirmare, a dorinței de autodepășire și de mai mult decât cele 5 minute de faimă promise de Andy Warhol oricui. James Franco a ales să nu accentueze latura misterioasă a lui Wiseau, ci să se concentreze pe substratul său uman, pe motivațiile care îl împing să insiste să își vadă visul împlinit, în ciuda tuturor obstacolelor care se interpun. În viziunea lui Franco, Wiseau are un țel și nimic din ce îi spune sau îi dovedește lumea nu îl poate opri; interpretarea sa este magnifică, realismul, de zile mari, și într-un final nu am putut să nu râd, deși am văzut filmul în reprize, fiindcă iritarea era la cote maxime.
Un artist numit dezastru este un film despre devenire și despre prietenie, și nu pot decât să reiau afirmația cu care am început: este atât de păcat că trăim într-o eră a informației accesibile și totuși avem atât de puțin timp să ne bucurăm de ea. De văzut The Room sigur voi vedea, și poate voi citi și cartea care a stat la baza acestui film care a sfârșit prin a primi critici pozitive și premii suficiente (mă referă tot la Un artist…, pentru The Room existând doar statutul de legendă). Dar cine știe dacă voi avea timp vreodată să analizez în amănunt profunzimea relațiilor și multitudinea legăturilor pe care această povestire în povestire le generează, scenă cu scenă. Poate reușiți voi și ne scrieți aici, la filme-cărți.ro, cu noi idei și concluzii.
1 comment
O recenzie interesantă, care deschide uși rămase, până acum, încă inchise – spre explorare în profunzimile unui film, spre legăturile dintre film și cartea care l-a generat, spre puntea subțire dintre succes și insucces, în lumea cinematografiei.
Un luceu este însă clar – Iulia Dromereschi scrie foarte bine ce scrie, iar invitația ei este clară – citiți cărți și uitați-vă la filme, cât mai multe si cât mai diverse, pentru că sunt lumi interioare nebănuite, în fiecare dintre ele!