Le dîner de cons (1998) – La cina cu un gogoman
Regia: Francis Veber
Distributia: Thierry Lhermitte, Jacques Villeret, Francis Huster, Daniel Prévost
Le diner de cons a fost cu siguranta momentul incantator al unei saptamani pline de incarcatura negativa. Un film francez pe care l-am evitat in ultimii ani s-a dovedit a fi una dintre cele mai placute comedii vazute vreodata, o splendoare a comediei de limbaj, plina de momente care m-au facut sa rad cu adevarat in hohote. Este un remediu excelent impotriva tristetii sau stresului, un film de referinta despre ce inseamna umorul latin, francez, despre ceea ce inseamna o comedie de calitate, cu glume de limbaj si de situatie fara nicio clipa de indolenta sau lipsa de decenta (asta fata de prostiile americane aparute pe piata in ultima vreme).
Cinele saptamanale ale domnului Brochant (interpretat cu mult gust de Thierry Lhermitte, un actor pe care abia acum l-am descoperit), impreuna cu prietenii sai, in compania unor „gogomani”, pe seama carora glumesc si rad fara menajamente, il duc si de aceasta data in cautarea idiotului perfect. Nu crede nici el ca, in acest moment, l-a gasit in persoana domnului Pignon, insa… incercarea moarte n-are. Acesta lucreaza la Ministerul de Finante, a fost parasit de sotia lui de doi ani, are o figura angelica 😀 si are ca pasiune construirea de machete din bete de chibrituri.
Intalnirea dintre cei doi, cele cu personajele care se invart in jurul lor (sotia, amanta, cel mai bun prieten, colegul inspector fiscal), convorbirile dintre ei, dar mai ales discutiile telefonice savuroase sunt o splendoare si dau un farmec aparte acestui film. Domnul Pignon se dovedeste cu adevarat un idiot de mare clasa, care vorbeste mult mai rapid decat gandeste (atunci cand o face). Jacques Villeret este, cu siguranta, actorul care are talentul de a sustine momentele de comedie autentica din Le diner de cons si fara de care hohotele si zambetele ar fi fost cu mult mai putine.
Constructia acestui film este foarte inteligenta: desi descoperim foarte repede ce inseamna „gogoman” si care este raza lui de actiune, nu inceteaza sa ne surprinda la fiecare noua actiune sau conversatie. Morala – niciodata nu categorisi o persoana inainte de a-l cunoaste cu adevarat – ni se infatiseaza la final si ar trebui sa tragem invatamintele corecte. Numai ca „gogomanul” este intotdeauna imprevizibil si ne ofera inca o surpriza. Genial, de altfel!
1 comment
Iniţial m-am gândit de ce mi-e cunoscut titlu. Pe urmă mi-am adus aminte că acum vreun an sau doi am văzut o piesă de teatru intitulată Dineu cu proşti http://www.tnb.ro/?page=spectacol&idspec=413. Are la bază aceiaşi operă, a lui Francis Veber. Am râs şi am gustat mult piesa de teatru. Nu cred că aş putea savura mai mult filmul. Este oricum o alegere potrivită pentru relaxare, pentru vacanţă şi pe lângă râs ne dă de gândit…