Hysteria (2011)

Hysteria (2011)
Regia: Tanya Wexler
Distributia: Maggie Gyllenhaal, Hugh Dancy, Jonathan Pryce, Felicity Jones, Rupert Everett

Un medic anonim incearca sa isi construiasca o cariera in Anglia sfarsitului de secol al XIX-lea. Pentru cineva care incearca sa isi constuiasca prestigiul pe lucrarile stiintifice nou publicate si pe o consecventa personala, constient ca numai progresul si o abordare corecta si igienica a fiecarei boli ii va aduce succesul, este extrem de greu, intr-o lume inchistata murdara, care nici nu citeste, dar nici nu accepta noul. Mortimer Granville (Hugh Dancy) este acest doctor si cu el si prin el incepe o poveste destul de simpatica, plina de savoare si de parfumul unei epoci in care medicina nu era inteleasa, in care femeile erau discriminate si in care neplacerea sexuala era tradusa intr-o boala numita simplu isterie.

Pana la urma, este o comedie romantica numai ca locatia si timpul sunt alese magnific, asa cum spuneam si mai sus: nu se putea un timp mai potrivit ca doua caractere puternice, impresionante, doi oameni luptatori sa se contrazica, sa se incaiere pe propriiile principii pentru a ajunge la final unul in bratele celuilalt. Mortimor este dat afara sau nu este acceptat in niciuna din slujbele de doctor sau ajutor de doctor pe care le cauta. Motivele erau diverse, dar faptul ca isi permitea sa contrazica „marii” si „venerabilii” doctori si sa introduca metode moderne sau chiar bunul-simt (asa cum il privim noi acum) in medicina practicata il facea indezirabil. Numai ca norocul sau pare sa se schimbe atunci cand ajunge in antecamera doctorului Robert Dalrymple, un asa-zis „facator de placeri” sau, in limbajul sau, doctor in vindecarea isteriei.

Iata care este definita Isteriei in Dex-ul nostru: „Boală nervoasă caracterizată prin apariția unor simptome neurologice foarte variate, nejustificate de existența unor leziuni și declanșate prin șocuri emotive (accese de râs sau de plâns, convulsii, sufocări etc.), sugestie sau autosugestie etc.” Numai ca in acea perioada cauzele isteriei nu erau cunoscute, iar incercarile de vindecare erau aproximative. Dr. Dalrymple incerca o metoda revolutionara, cunoscuta numai de paciente si anume masturbarea acestora, fapt care le producea placerea, vindecarea, dar si revenirea desa pentru a beneficia de „proprietatile curative” ale noii forme de medicament.

Daca lucrurile romantice se complica, Mortimor fiind impartit mult timp intre cele doua fiice ale lui Dalrymple, este interesanta povestea (pe care nu am avut timp sa cercetez daca este reala) inventarii unui dispozitiv exceptional, care este folosit foarte mult chiar si acum: e vorba de vibrator, prima forma a lui, descoperit din intamplare si numit sugestiv in acea perioada „aparat manual de masaj” :D. O revenire in trecut, o frumoasa poveste romantica si o noua interpretare buna (poate ar fi devenit exceptionala, dar scenariul nu i-a permis) pentru Maggie Gyllenhaal, o actrita atat de simpatica, toate acestea va vor astepta la inchegarea unui film delectabil si atat.

Alte impresii: Anzhela.

Nota: 8/10