The Gentlemen (2019)
Regia: Guy Ritchie
Distribuția: Matthew McConaughey, Charlie Hunnam, Michelle Dockery, Jeremy Strong, Colin Farrell, Hugh Grant
Filmele regizate de Guy Ritchie în ultimul deceniu au fost toate pentru mine dezamăgiri, așa încât am fost foarte aproape de a nu vedea nici ‘The Gentlemen’ în cinematografe, lăsându-l eventual pentru o mai târzie vizionare. Ceea ce m-a convins până la urmă a fost nota impresionantă pe IMDB (8.1). Peste 40 de mii de colegi de pasiune pentru film nu pot greși, mi-am zis, și nu-mi pare rău. ‘The Gentlemen’ este cel mai bun film al lui Ritchie pe care îmi amintesc să-l fi văzut (dar sigur nu am vazit ‘Snatch’ de la începuturile carierei sale, despre care am citit multe lucruri bune). Este un film de acțiune violent, stilat, distractiv, orginal, cu o distribuție selectă. Cei care nu agrează filmele cu gangsteri probabil că ar face bine să-l evite, dar toți ceilalți iubitori de film au multe motive de a-l vedea.
Guy Ritchie nu este un regizor care pășește pe cărări bătute. Chiar când are în mână o poveste deja interesantă și destul de încurcată cum este cazul cu ‘The Gentlemen’, alege să o spună într-un mod neconvențional. În alte filme am avut impresia că preocuparea cu propria viziune regizorală strică efectul, aici însă convenția creată de el funcționează foarte bine. Avem de-a face în film cu o poveste cu gangsteri care se luptă pentru controlul asupra industriei de fabricare și distribuire a narcoticelor în Anglia de astăzi. Un boss al Mafiei cu stil și aer de clasa superioară (Matthew McConaughey) plănuiește să-și vândă afacerea și două clanuri rivale se bat pentru a pune mâna pe ea. Pe lângă faptul că povestea este destul de complicată deja, ea este povestită în stil cinematografic de un ziarist / detectiv șantajist (Hugh Grant), care o înfrumusețează prezentând-o sub forma… unui scenariu de film. Pretextul este creat și pentru o narațiune stil ‘film în film’, dar și pentru a pune în permanență sub semnul întrebării ceea ce vedem pe ecran. Vedem ceea ce s-a întâmplat în realitate? Vedem o versiune inventată sau modificată pentru a servi scopurile șantajistului? Sau poate că ceea ce vedem este ficțiune, rodul imaginației unui scenarist de film?
Spectatorului obișnuit (categorie în care îmi place să mă încadrez) îi vor trebui vreo 10-15 minute pentru a pricepe modul neconvențional în care este spusă povestea și a se obișnui cu ea. Dacă reușește să treacă de acest prag sunt, cred eu, destule momente de satisfacție cinematografică și de divertisment de bună calitate în acest film. Distribuția este excelentă. Matthew McConaughey trece cu profesionalism de la rolurile sale de băiat bun și frumos la unul de băiat (foarte) rău și frumos. Hugh Grant are deja 35(!) de ani de carieră în spatele lui, dar pare că acum abia se maturizează și trece de la rolurile de june-prim la cele de actor de compoziție, și ce actor! Cred că partea a doua a carierei sale va fi și mai reușită decât prima. Aproape de nerecunoscut și la fel de bun este și Colin Farrell. Careul de ași este completat de Charlie Hunnam, un actor pe care îl cunosc mai puțin, dar care joacă cu brio alături de celebrii săi parteneri. Mi s-a spus că ar trebui să o cunosc pe Michelle Dockery, dar nu am văzut ‘Downton Abbey’, și mărturisesc că aici nu m-a impresionat. În mod sigur, în ‘The Gentlemen’, partea masculină este mult mai bine reprezentată.
Sunt multe scene memorabile în film, în special cele care mizează pe diferențele de clasa, așa cum sunt ele exprimate în limbaj, comportament, și unelte ale violenței. Scenariul este foarte vorbăreț, ceea ce poate părea puțin nepotrivit căci gangsterii in general vorbesc mai puțin și trag mai mult cu pistoalele, dar și asta face parte din convenție. În final pot spune că ‘The Gentlemen’ mi-a plăcut și că filmul l-a reabilitat in ochii mei pe Guy Ritchie.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Newsdio.com)
