Gandhi (1982)Regia: Richard Attenborough
Actori: Ben Kingsley, Candice Bergen, Edward Fox, John Gielgud, Martin Sheen
Aceasta revedere a unui film mult-drag mie a fost o delectare. Intotdeauna am avut o apreciere fara margini cu privire la omul Gandhi, la opera sa politica si spirituala, la miscarea de non-violenta pe care a propovaduit-o cu mult succes in tara sa natala, India, dar si in trecerea sa temporara (de peste douazeci de ani insa) prin Africa de Sud. Un film pe care regizorul Richard Attenborough l-a dus aproape de perfectiune, sustinut cu mare talent de actorul principal Ben Kingsley, aflat la cel mai bun rol al sau.
De altfel, regizorul acestui film si-a adus marturisirea de credinta pentru acest film printr- celebra fraza: “Adevarul este acela ca nu am vrut niciodata sa fiu regizor, am vrut doar sa regizez acest film”. Iar rezultatul a douazeci de ani de munca, a fost impresionant. Viata lui Gandhi este descrisa sub toate aspectele sale importante, cu toate ca trece prea repede peste niste perioade lungi si interesante sau nu dezvaluie niste detalii ale vietii sale, cum ar fi faptul ca era vegetarian din tinerete sau ca a publicat foarte multe scrieri, insumand mai mult de 100 de volume.
In rest insa, ne aflam in fata unei adevarate vieti, a unui adevarat OM. Gandhi a luptat inca din primii ani de dupa adolescenta, ca tanar consilier juridic al unei firme indiene din Africa de Sud, impotriva discriminarii rasiale, pentru libertatea indienilor indiferent unde s-ar afla ei si in orice circumstanta. A suferit umilinte de neimaginat, de la aruncarea sa din tren deoarece calatorea la clasa I, clasa destinata in exclusivitate celor “albi” pana la multi ani de inchisoare, pentru ca a dorit independenta Indiei de sub dominatia engleza. Iar ceea ce i-a mirat si maniat cel mai mult pe acestia din urma este ca a propovaduit o lupta fara violenta, prin nesupunere si “intoarcere a celuilalt obraz”, fapt care i-a adus atat apreciere, cat si dusmani interni.
Chiar daca a reusit sa castige independenta, chiar daca a fost considerat atat in timpul vietii, cat si dupa, un sfant in tara lui, a avut si esecuri, unele dintre ele teribile pentru el. Unul dintre acestea este despartirea religioasa a propriei tari, devenita si administrativa, imediat dupa independenta, in India si Pakistan, in hindusi si musulmani, si razboiul civil care a urmat acestei despartiri. Toleranta sa tacita, faptul ca a simtit ca nu si-a realizat visul intocmai cum l-a dorit i-au adus intr-o zi moartea din partea unui fanatic hindus. Tocmai Gandhi, care si-a declarat tot timpul apartenenta la spiritul indian, dar in acelasi timp acceptarea tuturor religiilor, fie ele crestine, hinduse, musulmane sau iudaice.
Despre filme, sunt multe si in acelasi timp putine de scris. Eu il consider unul dintre cele mai bune filme biografice, chiar cel mai bun, despre un om a carui viata este necesar sa o cunoastem in amanunt, pentru a constientiza felul in care o singura vointa determina schimbarea unei parti insemnate a lumii, schimbare non-violenta, profund pacifista, facuta de o persoana cu adevarat buna, calma, blanda, puritatea sufleteasca in persoana (Mahatma = Suflet Mare).
1 comment