From Paris with Love (2010)

Eu nu am mana buna la bucatareala, dar din cand in cand ma apuca o chemare adanca spre oale, cratiti si cuptor. Si atunci deschid frigiderul si camara, aleg cateva ingrediente – de calitate foarte buna – le amestec bine cu foarte mult umor – si in final ma mir de reusita necalculata indelung a intreprinderii mele! Aceasta este si motivatia raspunsului meu de mai sus.

Filmul acesta amesteca cateva ingrediente de calitate foarte buna – un scenarist si un regizor de marca, un John Travolta fermecator, imagini superbe dintr-un Paris coborat din pliante adresate turistilor – toate invaluite intr-un abur de umor sanatos, iar rezultatul, ca si in cazul bucatarelii mele, este suprinzator de agreabil!

O poveste scrisa in nota calda a lui Luc Besson, care are multa simpatie si intelegere pentru eroii sai: un tanar functionar al Ambasadei SUA in Franta, James Reece, usor naiv, indragostit pana peste urechi de o tanara parizianca, dar care isi doreste implicarea activa in actiunile CIA si un adevarat agent in misiune, Charlie Wax, casatorit pe viata cu “Dna Jones” – arma sa din dotare!

Luc Besson, pe mana regizorului Pierre Morel, isi arunca eroii intr-o cavalcada de actiuni pigmentate de urmariri din goana masinilor pe bulevardele Parisului, prin cladiri impozante sau prin depozite sordide, in restaurante, hoteluri sau bordeluri, printre gloante si explozii – rezolvarea vesnicelor probleme avand de regula trei componente: tarfa, trabucul si wisky-ul, pentru depistarea si contracararea unei actiuni teroriste pusa la cale de o grupare musulmana.

Si in toata aceasta poveste – in fond grava si trista, caci pericolul terorist bantuie din ce in ce mai acut mult incercata noastra Terra, Charlie Wax, cu a sa Doamna Jones asamblata din piesele ascunse in doze de bautura energizanta – trecute fraudulos prin vama franceza si cu al sau sendvis Royal cu branza, ne apare precum un justitiar al Vestului Salbatic poposit in romanticul Paris. John Travolta face un rol foarte bun. El este ingredientul de super calitate care ridica acest film. Cu o infatisare inedita croita pentru eroul sau – capul tuns chilug, in contrast cu mustata si barbisonul negre, cercelul masiv din urechea stanga, haina de piele si fularul drapat in jurul gatului, cu un limbaj extrem de colorat, dar cu aceeasi ochi adanc albastri si cu acelasi licar de umor in coltul buzelor si mai ales cu aceeasi exemplara mobilitate si acuitate a miscarilor, Travolta nu imi pare nici cu o zi mai batran decat in memorabilele sale filme: Phenomenon sau Pulp Fiction.

Si apropo de teasta rasa a lui Travolta, am sesizat la un moment dat un joc de imagini pe care ni-l propun realizatorii filmului si pe care il puteti observa sumar in fotografia alaturata. Urmarirea raufacatorilor de catre Travolta, intr-un depozit de manechine goale. Teasta rasa a lui Charlie Wax evoluand alert printre sirurile de scafarlii golase ale manechinelor aliniate in nemiscare! Scenaristul si regizorul glumesc cu noi sau rad de noul look al lui Travolta?
In aceeasi maniera, filmul abunda in replici pline de umor de calitate, in mod sigur cu radacini adanci in spiritul francez al lui Besson si Morel. Cine va urmari cu atentie aceste replici pe parcursul filmului, se va amuza copios.

Nu este un film mare, dar este un film placut, ridicat de interpretarea lui Travolta pe partitura lui Besson si sub bagheta lui Pierre Morel, pe canavaua imaginilor superbe oferite de Michael Abramowicz si pe muzica originala a lui David Buckley.

Nota: 7/10