The Goldfinch (2019)
Regia: John Crowley
Scenariul: Peter Straughan (dupa un roman de Donna Tartt)
Distributia: Oakes Fegley, Ansel Elgort, Nicole Kidman, Finn Wolfhard
O panza de mici dimensiuni, reprezentand un sticlete, pare sa fie centrul de gravitatie al unei povesti dense care il are ca protagonist pe Theo Decker. Baiatul supravietuieste unei explozii in Muzeul Metropolitan de Arta, iar pictura salvata dintre ruine ii da o noua directie, devenind punte intre viata sa trecuta si capitolele urmatoare.
Viata lui Theo la familia unui coleg de clasa este un bun prilej pentru a descoperi doua personaje complicate – doamna Barbour si fiul ei, Andy – intr-un univers ca o colivie. Tanarul Boris, tatal protagonistului si iubita acestuia apartin unei lumi in care violenta, halucinogenele, minciuna si dezamagirea fac parte din decor. Theo tranziteaza aceste lumi, dar revine in atelierul lui Hobie spre care destinul pare sa il indrume iar si iar.
Scenariul isi ia forta din personaje si din complexitatea lor. Din pacate actiunea nu reuseste sa gaseasca ritmul potrivit (in curgerea evenimentelor regizorul pare sa fi omis virgulele, punctele si semnele de exclamare). Insa putem intui dincolo de adaptarea neinspirata, un roman sclipitor.
Destinele aruncate in aer la inceputul povestii isi gasesc cursul firesc. Trecand prin furtuna, Theo si Sticletele ne spun ca nu trebuie sa cautam sens dincolo de ceea ce ni se intampla; ca sensul e dat chiar de ceea ce se intampla, oricat ar fi de greu.
O poveste deplina cu care ne putem intalni intr-o carte premiata cu Pulitzer sau intr-o sala de cinema.
Nota: 10/10 pentru imagine si atmosfera. Altfel, nota 6.5/10.
(Sursă fotografii: IMDb.com, Ago.ca)
