Father Mother Sister Brother (2025)
Regia: Jim Jarmusch
Distribuția: Tom Waits, Adam Driver, Mayim Bialik, Charlotte Rampling, Cate Blanchett
A fost o delectare să închei anul cinematografic 2025 cu vizionarea filmului lui Jim Jarmusch ‘Father Mother Sister Brother’. Este vorba despre încă unul dintre tripticurile pe care regizorul american le-a scris și le-a adus pe ecrane, în care trei povestiri cinematografice sunt legate intre ele prin elemente tematice și estetice diverse – unele mai vizibile, altele mai subtile, care se cer căutate și descoperite. În cazul filmului premiat la Veneția în acest an cu ‘Leul de Aur’ este vorba despre familii și despre relațiile dintre copiii deja ajunși la vârstă maturității și părinții care avansează în vârstă și se îndepărtează de copii. Nu este vorba neapărat despre familii nefericite fiecare în felul ei, așa cum le definea Tolstoi, ci despre familii în care părinții și copiii, în pofida aparențelor și a bunelor intenții nu mai sunt împreună sau poate că nu au fost niciodată împreună.
În prima povestire, Jeff și Emily își vizitează tatăl rămas singur, care locuiește într-o zonă muntoasă, îndepărtată a Statelor Unite. Tatăl pare a duce o existență cam precară, fiul îl ajută, fiica pare mai indiferentă, dar mici secrete și neadevăruri par să camufleze situația tatălui și să deformeze relațiile dintre el și copiii săi. În a doua povestire, eroina este mama, o scriitoare irlandeză de succes care își invită odată pe an fiicele la un ceai însoțit de prăjiturele. Fiicele sunt cele care ascund aici secrete, dar mama pare să înțeleagă multe dincolo de zidul de mici minciuni și de tăceri. În a treia poveste, care se petrece la Paris, părinții nu mai sunt. Eroii sunt frate și soră, gemeni, care fac o ultima vizita în apartamentul părinților lor, o pereche de americani expatriați, dispăruți recent într-un accident aviatic. Spațiul gol lăsat de aceștia în urma lor, un depozit de lucruri evacuate din apartament și un plic cu acte (unele false!) și fotografii sunt mărturiile unei vieți marcate de secrete și de lucruri nespuse între părinți și copii.
Scenariul pe care l-a scris tot Jarmusch descrie cu subtilitate dramele din spatele obișnuitului. Relațiile de familie par normative, dar în spatele convențiilor fiecare personaj și mai ales părinții par a ascunde multe. În ce măsură ne cunoaștem părinții? Cum ne confruntăm cu îmbătrânirea lor, care este pentru toți preludiul îmbătrânirii noastre? Întrebările sunt puse, răspunsurile rămân să fie date de fiecare dintre spectatori. Poveștile sunt aparent simple, chiar banale, dar legăturile dintre ele sunt subtile și alcătuiesc un eșafodaj fabricat din elemente comune refolosite: eroii declamă toasturi fară alcool, o expresie engleză arhaică (‘and Bob’s your uncle’ însemnând ‘simplu ca bună ziua’) este repetată de diferite personaje, ceasuri Tissot – poate autentice, poate falsuri – apar la încheieturile mâinilor personajelor și skateboarderi străbat șosele și străzile Americii, Dublinului sau Parisului. În spatele banalității aparente se ascund secretele și complexitatea fiecăruia dintre personaje. Formidabila echipă de actori îi include pe Tom Waits, Charlotte Rampling, Cate Blanchet (care pare că trăiește o nouă reîncarnare cu fiecare rol) și Adam Driver. Nu stiu daca ‘Father Mother Sister Brother’ este chiar cel mai bun film care a fost proiectat în acest an la festivalul de la Veneția, dar sunt convins că Jim Jarmusch merita cel puțin o asemenea distincție majoră la unul dintre marile festivaluri ale lumii. Dacă a venit acum și aici, bine că a venit.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
