Personal Shopper (2016)
Regia: Olivier Assayas
Distribuția: Kristen Stewart, Lars Eidinger, Sigrid Bouaziz
‘Personal Shopper’ (premiul pentru regie la Cannes în 2016 ex aequo cu ‘Bacalaureat’ al lui Cristian Mungiu) este a doua colaborare dintre regizorul francez Olivier Assayas și actrița americană Kristen Stewart după excelentul ‘Clouds of Sils Maria’ din 2014. Personal mi-a plăcut mai mult primul lor film, dar fară îndoială și ‘Personal Shopper’ este un film foarte interesant, unul dintre acele filme care pot produce reacții foarte diferite și extreme. Unii spectatori îl vor desconsidera din start pentru apartenența sa la genul filmelor cu fantome pe care ei nu le pot lua în serios. Alții vor fi fascinați de complexitatea povestirii și de abordarea ambiguă și deschisă interpretărilor multiple. Blogurile și grupurile de discuții ale pasionaților de thriller și horror sunt pline de dezbateri pasionate, analize și teorii despre ceea ce spectatorii au văzut pe ecran. Majoritatea spectatorilor vor găsi multe motive de satisfacție într-un film în care detaliile solicită spectatorului o atenție permanentă. Este unul dintre rarele filme pe care aș avea chef să le revăd imediat după prima vizionare. Exista însă și destui dezamăgiți, și cei care citesc comentariile spectatorilor pe IMDB vor găsi și câteva note de 1. Cei mai puțini sunt, cred eu, spectatorii care vor rămâne indiferenti după vizionare.
Felul în care veți percepe acest film ca spectatori depinde de măsura în care credeți în spiritism și alte mijloace de comunicare cu cei care au trecut pragul morții sau măcar sunteți pregătiți să acceptați acestea ca premiză pentru un film de gen thriller, horror sau cu fantome. Eroina principală care se numește Maureen (Kristen Stewart) este o tânără americană al carei frate geamăn, Lewis, murise cu câteva luni în urmă din cauza unei malformații la inimă, de care suferă și ea și care o pune în pericol în orice moment. Cei doi frați aveau capacități de medium spiritist și își promiseseră că în cazul morții unuia dintre ei, cel plecat va trimite un semn celui rămas în viață. Filmul povestește așteptarea acestui semn de către Maureen, care trăiește la Paris ca asistentă pentru cumpărături de toalete de lux și bijuterii a unei vedete. Cum va veni acest semn? Prin metodele clasice ale spiritismului folosite încă din vremea exilului lui Victor Hugo pe insula Jersey în secolul 19? Poate prin obiectele frumoase (îmbrăcăminte, bijuterii) achiziționate de Maureen pentru patroana ei sau prin artă, precum făcea la începutul secolului 20 pictorița Hilma af Klimt, pioniera artei abstracte? Sau, dacă tot suntem în secolul 21, prin mesageria iPhone?
Povestea aduna destule complicații pentru un film interesant gen thriller, inclusiv un cadavru și situații în care eroina noastră risca să devina suspectă de crimă sau chiar victimă. Nu voi dezvălui mai mult pentru că aproape orice aș povesti riscă să fie spoiler, și filmul este destul de interesant pentru a oferi motive de interes amatorilor de genuri diverse. O a doua temă a filmului este dificultatea comunicării, nu numai cu cei de pe lumea cealaltă, dar și cu cei de lângă noi. Maureen aproape că nu schimbă niciun cuvânt cu patroana ei. Comunicarea cu anonimi pe Internet este o alternativă care se dovedește a fi cât se poate de periculoasa. Kristen Stewart realizează în opinia mea un rol de excepție, o combinație intre vulnerabilitate și determinare, intre implicare și căutarea comunicării cu lumea de dincolo. Imaginea filmului este și ea excepțională. Câteva dintre scenele filmate în casa părăsită în care trăise fratele dispărut sunt luminate în așa fel încât paleta de culori este aproape complet redusă la alb-negru, ca un omagiu adus clasicilor filmelor de gen horror. Străzile Parisului și ale Londrei ne readuc într-o realitate care ar trebui să ne asigure, dar care totuși mai mult neliniștește. Contribuie la aceasta și banda sonoră. Câteva cadre includ ferestre, ceea ce ne face să ne întrebam permanent încotro se deschid acestea. Puteau fi, poate, evitate unele efecte ‘fantomatice’ prea evidente, dar în general filmul arată excelent din punct de vedere vizual. Recomand vizionarea. Cred că ‘Personal Shopper’ este un film care are șanse să crească în timp. Unii dintre spectatori riscă să fie absorbiți deja în forumurile de discuții ale fanilor despre semnificația celor văzute pe ecran.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Spryfilm.com)
