City of Angels (1998)
Regia: Brad Silberling
Distributia: Nicolas Cage, Meg Ryan, Andre Braugher, Dennis Franz, Colm Feore
Am revazut acest film zilele trecute in tren, printre picaturi. Este poate filmul pe care l-am indragit de-a lungul timpului cel mai mult, fiind, de altfel, singurul pentru care am mers la cinematograf de doua ori, in doua zile consecutive. Dulce, romantic, cu doi actori superbi, care se potrivesc si se completeaza reciproc, cu un subiect usor fantezist, dar incarcat de mesaje, este filmul caruia i-am urat cu tot sufletul finalul si mi-as fi dorit cu toata puterea sa il schimb, determinandu-ma la fiecare (re)vizionare sa ma opresc la momentul implinirii dragostei.
El este un inger. Unul negru (la imbracaminte), care are ca unica misiune, impreuna cu confratii sai, insotirea in ultimele clipe ale vietii a oamenilor muribunzi. Asta pana o intalneste pe ea: Maggie (Meg Ryan) este o doctorita care pune suflet in meseria sa, nu poate dormi noaptea, are o relatie ciudata (mai mult sexuala) cu un coleg de serviciu si are o mare dilema in privinta vietii pe care o duce: nu este fericita. Intalnirea cu ingerul Seth (Nicolas Cage) ii schimba aceasta perceptie: chiar daca este ciudat, chiar daca apare in si din locuri neasteptate, chiar daca adevarata lui „fiinta” se intrevede arareori, ea se gandeste numai la el si simte ca ii poate aduce fericirea.
Micile fraze fac deliciul acestui film, insemnatatea lor atat pentru viata celor doua personaje, dar si pentru cei care privesc filmul si care isi dau seama ce inseamna dragostea. De la sentimentele ingerilor („La ce bun o pereche de aripi daca nu pot simti bataia vantului pe fatã?”) la gustul unui fruct, pe care el nu l-a simtit niciodata si pe care ea trebuie sa i-l descrie:
„-Cu ce se aseamana gustul? Descrie-l. Ca Hemingway.
-Are gust de…para. Nu stii cum e gustul unei pere?
-Nu stiu cum e gustul unei pere pentru tine.
-Dulce… zemos. Moale pe limba. Granulat… ca zahãrul care ti se topeste in gura. Cum a fost?
-Perfect.”
Toate aceste momente sunt puternice si foarte romantice. Incercarea de a descrie niste gusturi, simtiri, sentimente unei persoane care nu a aflat niciodata ce inseamna acestea, nici macar din punct de vedere abstract, este grea, dar ii reuseste pe deplin lui Maggie, Seth fiind fermecat pentru totdeauna si luand decizia cea mai grea, dar cea care il aduce pentru totdeauna in viata ei. Este momentul in care el „cade” pentru a deveni om, moment pe care, in ciuda finalului, nu il regreta niciodata:
„-Daca ai fi stiut cã se va întâmpla asta, ai mai fi facut-o?
-As vrea sã-i mai simt mãcar o datã, mireasma pãrului ei, un sãrut al gurii ei, o atingere a mâinii ei decat o eternitate fara ea.”
Nota: 10/10
6 comments
Chiar 10/10?! Nu zic, şi mie mi-a plăcut foarte mult şi i-aş fi dat cu siguranţă 10 atunci când l-am văzut, dar nu ştiu dacă acum i-aş mai da…ar trebui să-l revăd să-mi dau seama :))
Am vazut filmul sub imperiul starii mele personale. El m-a fermecat tot timpul, l-am revazut de nu stiu cate ori si l-as mai vedea chiar acum…si tot 10 i-as da…
Parere personala, normal…
Nota mare dar intr-un fel meritata. Cand l-am vazut prima data sigur l-am catalogat ca un film de 10. Acum nu stiu daca i-as mai da 10 dar sigur ar lua cel putin 9. 🙂
Ciudat e ca eu ii dau 10 de fiecare data 😀
Sau poate nu e asa de ciudat 😉
Filmul este de 10! Cu siguranta… pana si fragmentele extrase de tine m-au repus in starea aia, de cand am vazut filmul – si l-am vazut de ceva timp. 🙂
Ma bucur ca esti de acord cu mine. Cum filmul nu mai are nevoie de prea multa prezentare, am ales de data aceasta o exemplificare cu cele mai frumoase dialoguri 😉