Bruno (2009)Regia: Larry Charles
Actori: Sacha Baron Cohen, Gustaf Hammarsten
Imi aduc aminte de Borat, care mi s-a parut simpatic la momentul vizionarii sale, asa ca incerc sa imi dau seama unde a gresit Sacha Baron Cohen, care se crede prea mare actor si incepe sa dezamageasca profund inca de la primele aparitii cu care se considera demn de luat in seama. Rezulta un film mult prea promovat, care se doreste o supercomedie si nu reuseste decat sa dezguste. Nu stiu daca am ras de doua ori, dar mi s-a facut scarba in alte multe momente (si nu sunt deloc pudic!), scene prea trase de par, sex explicit, clipe dezgustatoare.
Cine este Bruno? Un homosexual austric dezgustator (si cei care ma cunosc stiu ca nu am nimic impotriva lor), care doreste sa faca adevarata cariera la Hollywood, ca actor, prezentator, orice, numai sa reuseasca. Dar asa cum nici mie nu mi-au placut scenariile pregatite de el, nici altora, cei din film, nu au apreciat natura lui, pe care nu se straduia deloc sa o ascunda sau macar sa o cizeleze. Chiar de la prima sa aparitie declara (monument al prostiei!) ca vrea sa fie “cel mai celebru austriac de la Hitler incoace”, termen de comparatie care nu are nevoie de cuvinte. Ceea ce nu va reusi niciodata, Bruno, personajul sau, va fi uitat imediat pentru ca nu merita mai mult.
Singurul moment interesant este melodia de final, in care alaturi de Bruno apar Bono, Sting, Snoop Dog. M-am mirat si ma mir in continuare, cum astfel de artisti au acceptat participarea la un film obscen, care le discrediteaza intr-o anumita masura cariera plina de performante muzicale, dar si umanitare. Mi-as dori sa aflu ceea ce au crezut dupa privirea filmului in integralitatea sa. In rest, un film ingrozitor de prost, de idiot, de vulgar. Nu il recomand nimanui.
