Adam (2009)
Regia: Max Mayer
Distributia: Hugh Dancy, Rose Byrne, Peter Gallagher, Frankie Faison
Atunci când scriam despre filmul ”Mozart and the Whale”, am căutat și am găsit câteva informații despre sindromul Asperger, sindrom care îl afectează și pe personajul principal al filmului de față. Reiau aici cele scrise acolo, necesare înțelegerii, măcar pe alocuri, ale acțiunilor sau inacțiunilor lui Adam: “sindromul Asperger se caracterizeaza printr-o tulburare a dezvoltarii, in care individul afectat are dificultati in intelegerea modalitatilor de interactiune sociala. Unele calitati care sunt tipice sindromului Asperger, precum memoria excelenta si capacitatea de concentrare, pot creste sansele unei educatii universitare si a unei cariere de succes. Multi oameni cu sindrom Asperger par fascinati de tehnologie si optiunea cea mai frecventa in alegerea carierei este cea de inginer. Totusi, cariera in domeniul stiintific este, fara indoiala, singura in care acestia exceleaza. Intr-adevar, multe personalitati istorice au avut simptome ale sindromului Asperger, inclusiv Wolfgang Amadeus Mozart, Albert Einstein, Marie Curie si Thomas Jefferson.”
Adam (jucat impecabil de Hugh Dancy) este un bărbat care suferă de acest sindrom, dar care a fost apărat până de curând de lumea înconjurătoare prin existența tatălui său, care a avut mereu grijă să aibă ce își dorește și să se îndepărteze de dificultățile ieșirii în societate. I-a făcut rost chiar și de o slujbă, în domeniul computerelor și al inovațiilor. Moartea tatălui este un șoc pentru Adam, care trebuie să se adapteze și să evolueze, chiar dacă nu știe cum să o facă: treptat, rezervele de hrană (mereu aceleași) și de îmbrăcăminte curată dispar, pe deasupra este și concediat, pentru că el face invenții prea scumpe, iar patronul dorește profit și nu o invenție scumpă, pe care să o cumpere un singur om. Adam nu știe încotro să meargă și ce să facă, deși uneori este sfătuit de bine de prietenul tatălui său, prietenul său până la urmă, Harlan.
Apariția Ei, Beth (Rose Byrne, o simpatică), este pentru el experiența vieții, una care se anunță extrem de dificilă: nu ezită să îi spună de la început despre sindromul de care suferă, despre dificultatea pe care o are în interacțiunea umană, despre faptul că nu înțelege glumele și lucrurile spuse în manieră ascunsă sau ironică, luând totul extrem de literal. Pentru ea, el reprezintă atât o noutate, cât și o alinare. Nu știe cum să reacționeze, caută sfatul rudelor sau educatoarelor-psihologi de la gradinița unde lucrează, dar în același timp este prima persoană pe care o place cu adevărat și încearcă să intre cumva în mintea și în lumea închistată în care trăiește el. Dacă vor reuși sau nu să devină un cuplu, rămâne să aflați din film, pe care vă invit să îl căutați și să îl priviți cu îngăduință și înțelegere.
Hugh Dancy joacă un rol extrem de dificil: o persoană care suferă de sindromul Asperger nu te poate privi în ochi; nu poate înțelege ceea ce tu vrei să îi sugerezi; nu poate spune decât adevărul, nu își poate ascunde emoțiile, nu poate fi decât direct, prea direct față de ceea ce noi suntem de obicei obișnuiți (așa se face că, de la prima lor cvasi-întâlnire, Adam o întreabă fără ocolișuri pe Beth dacă a fost excitată, recunoscând că el fusese). Este greu să înțelegi aceste persoane, darămite să le accepți sau, mai grav, să dorești să fii într-o relație afectivă cu ei, chiar dacă nu ai concepții discriminatorii, ci ești o persoană normală, în căutarea unui prieten. Este, până la urmă, o poveste despre acceptare, despre asimilarea celor mai puțin fericiți, despre integrare într-o lume care te privește cu alți ochi dacă ești diferit. Adam reușește, important este să o facă și cei din jurul său.
Alte impresii la: Marele Ecran.
Nota: 8/10
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=wnoNQa_qUm4&feature=player_detailpage’]
1 comment