21 Jump Street (2012)

21 Jump Street (2012) – 21 Jump Street – O adresa de pomina
Regia: Phil Lord, Chris Miller
Distributia: Jonah Hill, Channing Tatum, Ice Cube, Dave Franco

De putine ori in ultimul timp comediile mai sunt ce au fost odata. Sau, cel putin, mai sunt ce consideram eu ca au fost odata. Pentru ca, sa fim sinceri, in adolescenta sau in prima parte a vietii noastre, radeam cu usurinta, ne placeau comediile prostesti si cele care ne aminteau de anumite etape ale vietii, mai ales de liceu si facultate. Asa ca radem mai greu, mai rar si privim filmele, mai ales cei care inca scriem despre ele, cu un spirit critic, atenti la diferente, seriosi si, poate, cu carnetelul in mana. Tocmai de aceea, am avut o mare satisfactie cand mi-am dat seama ca la „21 Jump Street” rad din tot sufletul, zambesc, ma distrez, chiar daca pare, la prima vedere, doar un film obisnuit cu si despre adolescenti.

Dar nu este doar aceasta. Desi filmul incepe ca un film tipic cu adolescenti (observam cunoscutul cliseu al „tocilarului”, gras, invatacel si cu aparat dentar care incearca, fara niciun succes, sa invite la balul de absolvire pe cea mai frumoasa fata din liceu), observam ca nu este decat o intoarcere in timp a eroilor principali, pe vremea cand tocilarul si baiatul frumos nu se intelegeau, nu puteau deveni prieteni, fiind diferiti din cauza infatisarii lor si din cauza anturajului in preajma caruia isi petreceau zilele. Putini ani au trecut si ei se revad la inscrierea la Academia de Politie, un moment in care isi dau seama ca diferentele s-au estompat din punct de vedere psihologic (pentru ca diferenta fizica ramane evidenta, la fel ca si cea de mentala si de intelepciune, care nu poate disparea in totalitate, intr-un timp atat de scurt). Devin prieteni, ciudat.

Nu este insa un film cu adolescenti sau despre adolescenta, ci despre „dramedia” unor adulti care trebuie sa revina in adolescenta, sa se comporte specific varstei si, in acelasi timp, sa caute sa rezolve itele unei anchete politienesti, fara a pune prea mult suflet in noua ipostaza. Greu, dar nu imposibil, asa ca cei doi, Schmidt si Jenko (transformati in doi frati complet diferiti), din lipsa de actiune, trebuie sa se reintoarca in liceu, sa caute distribuitorii si furnizorii unui nou drog ce da iama in adolescenti si sa revina in „21 Jump Street”, numele si locul unitatii lor, cu rezultate maxime. Altfel, va fi iures din partea comandantului lor, un haios injurator-continuu, interpretat de… Ice Cube.

Pana la urma, se lasa cu de toate: sentimente, tocilari, actiune intensa cu urmariri si impuscaturi, droguri, saruturi, petreceri ca in liceu, seriozitate si mult amuzament. Avem de toate si chiar daca multe dintre ele sunt clisee, pe care le vedem in orice film, si chiar daca nu aduce aproape nimic nou, este ceva simplu care rezulta din acest film: ca este placut, ca este dulce, ca ne ofera si destula adrenalina, dar mai ales ne ofera scene amuzante suficiente pentru a-l incadra intr-una dintre comediile bune ale ultimilor ani. Pana acum, cea mai buna a anului (e drept, am vazut prea putine filme din 2012). Cei doi actori din rolurile principale – buni, nu extraordinari!

Nota: 8/10