„Eram cu toții”, de Emilia Zăinel
Editura Tracus Arte, București, 2021
O poezie modernă, sarcastică și realistă, în care autoarea pare să fi fost împărțită între două mari teme: poezia vieții, a iubirii, a vieții intime și implicit a micilor fericiri, suferințe și neputințe; poezia rurală, în care nostalgia pentru o copilărie pierdută se împletește cu descrierea vieții și oamenilor simpatici de la sat. Un volum de poezie foarte bun, pe care vi-l recomand.
Cimitirul
Vin dintr-un sat unde cimitirul cuprinde
o jumătate plină cu oameni uciși de băutură
și un sfert morți fără motiv.
Cu toții se luptă să ajungă în prima jumătate.
De câțiva ani familia mea n-a mai înmormântat pe nimeni
în partea de cimiti a celor uciși de băutură,
însă mereu o privesc cu invidie.
Le-am spus că m-aș sacrifica eu pentru ei,
dar nici n-au vrut să audă.
Când să te arunci în Dâmbovița
Mergând prin București privesc apele Dâmboviței
care sunt diferite de cele ale Senei.
Unele porțiuni sunt, totuși, la fel de bune să te sinucizi.
De obicei, acestea sunt cele de lângă digurile pline.
Trebuie să eviți să te arunci când apa e mică,
o să cazi în nămol.
Nu dorește nimeni o sinucidere în nămol.
Nici între orele 7 și 9 sau 17 și 19, să nu te arunci,
fiindcă vei avea prea mulți spectatori.
Mă gândesc că va trebui să testezi aruncările
de mai multe ori,
ca să vezi când ar fi mai bine.
Vine frigul peste noi
Închid telefonul.
Soarele tocmai răsare, iar eu îmi las pleoapele
grele de somn să se odihnească,
am dus o noapte de lupte cu mine.
Tu ești liniștit, precum armura înfiptă în pământ.
Vița de vie de peste gard s-a uscat între timp.
Admiram strugurii pârguiți atunci
când te-am cunoscut prima dată,
în timp ce soarele bătea puternic peste noi.
Porți toate relele cu tine, mă alintai, nezdruncinat.
Și-acum, când mă dezbrac cu totul
și mă strecor în pat,
simt frigul pe care l-ai lăsat să se așeze între noi.
Puteți cumpăra cartea: Editura Tracus Arte.
(Sursă fotografii: EdituraTracusArte.ro, EmiliaZainel.ro)
