”Minus optsprezece grade”, de Stefan Ahnhem
Editura Litera, Colecția Buzz Books, București, 2019
Traducere din limba engleză şi note Oana-Ligia Ilin
Iata-ma, dupa lectura celui de-“Al nouălea mormânt”, având in brate – cu multe asteptări, cele 600 de pagini ale acestor “Minus optsprezece grade”, istorisind in continuare “viata si opera” inspectorului de politie suedez Fabian Risk si a colegilor sai, in conjunctie cu activitatea politistilor danezi. Pe de o parte, Halsingborg din Suedia, pe de cealalta parte, Helsingor din Danemarca, cu 4 kilometri de apa intre orase, legatura permanenta intre ele fiind realizata cu feribotul.
Ca si in volumul precedent, anchetele criminalistice din cele doua orase separate de stramtoarea Oresund se impletesc si se conjuga intru descalcirea itelor unor serii de crime aparent fara nicio legatura spatiala si motivationala unele cu celelalte.
Insa natura umana, psihologiile deviante si traumele copilariei si adolescentei lumineaza pana la urma puntea dureros de tragica dintre crime, ducand echipele de politisti catre elucidarea misterioaselor fapte abominabile.
Echipa politistilor suedezi, sub conducerea lui Astrid Tuvesson – sefa Brigazii Omucideri din Helsingborg, alaturi de Fabian Risk, Irene, Molander si Flippan se confrunta pe linie profesionala cu o serie de morti si de cadavre, care frizeaza absurdul. Insa, datorita atat dovezilor adunate cu osârdie, dar si sprijinului primit din partea colegilor danezi, printre care si Dunja (inspector de politie criminalistica in linia intâi in precedentul volum, dar iata – haituita, pedepsita acum aspru si retrogradata la nivel de politist stradal de interventie, de catre fostul ei sef, jegul corupt si fara caracter, Sleizner), cele doua echipe ajung in posesia elementelor care devoaleaza adevarul.
Un adevar crunt care pune in pericol total echilibrul familial fragil al lui Fabian Risk. Atat pe linia crimelor din Suedia, cat si pe linia crimelor de peste stramtoare, cu care se confrunta echipa daneza din Helsingor. Caci in afara Soniei, sotia sa care se confrunta cu ucigasul psihopat vinovat de hecatomba de cadavre criogenate din Suedia, Fabian este pe cale sa-si piarda si fiul adolescent. Tinut cu greu la un nivel psihologic acceptabil si urmarit cu grija in permanenta de Fabian, pustiul se indragosteste de colega sa de scoala, Alexandra. Care se dovedeste o serpoaica in straie de inger, o adepta a happy slappingului, actionand intr-un grup de tineri nemernici profund amorali. De cealalta parte a stramtorii, in Danemarca, acestia ucid cu placere si sange rece, isi filmeaza faptele cu un cinism nemarginit si posteaza online aceste momente terifiante pe un site specializat darknet, cu acces inaccesibil publicului neavizat. Oamenii “galbeni si veseli”… emoticonul “smiley”, semnul distinctiv al costumelor ucigasilor.
Cum spuneam… alienarea adolescentilor, drumul catre crima doar pentru a ucide ca distractie si raspuns unei societati insuficient de atente si dedicate, cum spuneam… sau traume psihologice purtate in suflet si in minte din anii copilariei si transformate in actiuni criminale elaborate cu multa grija la detaliu si perfect discernamant intru razbunare… sau furtul de identitate, caci “la fiecare cinci minute este furata inca o identitate, si asta doar aici, in Suedia” aflam noi, cititorii… aceasta pare a fi lumea in care incercam sa traim normal astazi. Si mai mult ca sigur ca nu am reusi sa o scoatem la capat, daca acesti profesionisti de elita (intre care se gasesc fara doar si poate si oameni care sunt slabi pregatiti, si oameni fara caracter, si tradatori) nu si-ar sacrifica de cele mai multe ori, viata personala, pentru a-si face datoria. Datorita acestor profesionisti, problemele nu mai sunt “imposibil de rezolvat”.
Stefan Ahnhem isi conduce actiunea romanului, intr-o tensiune bine calculata si de o maniera in care cititorul, cat de bine ar fi informat si hârşit in meandrele unui policier, nu reuseste sa miroasa “avant la lettre”, deznodamantul.
Pe de alta parte, in contrapartida cu scenele intense, negre, crude, ba chiar nebunesti, cum este momentul descoperirii politistului Hugo Elvin – din echipa suedeza – “atarnat nemiscat de lustra”, Ahnhem dovedeste si multa empatie pentru travaliul personajelor sale din politie si pentru psihologia speciala a lui Risk si a celor doi copii ai sai, Theodor si Mathilda, scriind pagini extrem de sensibile. Despre “rucsacul greu pe care trebuie sa-l cari dupa tine, cu toate ca e tot mai greu cu fiecare pas pe care il faci” spune Theodor, despre eforturile si dedicarea micutei Mathilda de a gasi raspunsuri la problemele familiei si indrumari pentru viitor, prin intermediul spiritului Greta, mijlocit de o tableta Ouija.
Ahnhem a lasat cireasa de pe tort pentru ultimele pagini ale romanului. Vorbesc despre cateva carlige pe care ni le arunca si cu care ne prinde de nas, in vederea urmatoarei sale carti din seria Fabian Risk (doua sunt deja scrise si publicate afara).
Ultima fraza a romanului de fata este “Dar n-avea importanta, pentru ca oricine o fi fost in spatele acelei ferestre avea sa fie prima sa victima. In sfarsit, jocul putea sa inceapa”. Stiti un carlig mai bun? Sau o bucatica de zahar mai dulce?
Mai am cateva remarci de impartasit. Prima ar fi aceea ca Stefan Ahnhem scrie extrem de vizual si auditiv. Fara a incarca frazarea in exces, el ne ofera amanunte privind culorile din jur, pozitionarea obiectelor, infatisarea personajelor si a imbracamintii acestora, forme, culori… sunetele care plutesc in aer, zgomotele care insotesc actiunea. Prin urmare – Ahnheim scrie cinamatografic! Si a doua remarca ar fi aceea, binecunoscuta de cititorii literaturii scandinave… prezenta intensă a alcoolului in viata oamenilor, dar si o remarca mai putin cunoscuta, dar pe care eu am sezizat-o, prezenta muzicii… “Livin’ on a Prayer”, cu Bon Jovi, sau “On the Air Tonight’ cu Phil Collins.
Si inca ceva, urmarind anchetele politiste desfasurate in acest roman, problemele legate de triangulatie, pentru a depista adresa de la care s-a accesat un telefon mobil, problemele de IT pentru a afla un circuit al e-mailurilor sau a conturilor prin care se plimba niste bani… suntem in secolul XXI si Suedia si Romania. Dar in lumina faptelor abominabile petrecute in aceasta vara fierbinte in Romania, tara europeana, ma intreb… in ce secol suntem noi?
Si in final – un articol pe care merita sa il atasez acestei mici recenzii. Lectura placuta. Si neaparat, cititi-l pe Ahnhem cu al sau Fabian Risk. Face bine sanatatii mentale!
Puteți cumpăra cartea: Editura Litera/Libris.ro/Elefant.ro.
(Sursă fotografii: Litera.ro, Salomonssonagency.se, Amazon.ca, Forum.se)
