Am fost și noi prezenți la lansarea de carte a lui Care Santos la București, dar până vom scrie recenzia la ”Pofta de ciocolată”, citim pe cele ale colegilor din blogosferă. Dana Jenaru scrie pe Bookaholic: „Poveștile se deapănă dinspre aproape înspre departe, din anii noștri înspre viața din Franța lui Ludovic al XV-lea și a doamnei de Pompadour. Autoarea reface drumul ciocolatei, plimbându-și cititorii prin secole, până în anii în care ciocolata era un privilegiu și un motiv de spionaj și de rivalitate între englezi și francezi, fiind mai importantă decât traficul de arme. Această istorie a ciocolatei este și o istorie a gusturilor, a ritualurilor servirii ciocolatei, a organizării breslelor ciocolatierilor, a probele trecute de barbați pentru a fi admiși în aceste bresle, femeile neavând dreptul.”
Laura Câlțea a citit cinci cărți despre misterele creierului uman în ultima perioadă, le-a compilat într-un articol cu lecturi care ”se leagă” între ele. Dintre ele, am citit și eu ”Mințile lui Billy Milligan”, despre care ea scrie: ”Ultima carte din această listă este cea pe care o citesc acum: Mințile lui Billy Milligan, de Daniel Keyes. Am ales voit s-o citesc după ce am constatat această legătură între ultimele mele lecturi. Flori pentru Algernon mi s-a părut genială, atât prin temă, cât și prin scriitură, așa că mă aștept la același lucru și de la acest nou roman de Daniel Keyes. Fascinat de complexele mecanisme ale creierului uman, Keyes încearcă să adune în acest thriller psihologic „cele douăzeci și patru de personalități” ale lui Billy Milligan. Acuzat de trei violuri, Milligan a invocat în apărarea sa faptul că suferă de tulburări de personalitate multiplă. Trebuie să recunosc că, până acum, mi-e greu să-mi dau seama dacă citesc despre manifestările unei boli psihice sau despre performanța unui actor genial. E foarte greu să crezi că toate aceste personalități distincte și chiar contradictorii pot coexista într-o singură minte, că pot fi scoase pe rând la iveală, că se pot cunoaște una pe cealaltă și, în același timp, se pot ignora foarte bine reciproc. Mă stăpânesc cu greu să nu caut pe internet informații despre acest caz în timp ce citesc cartea. Până acum am citit doar câteva titluri de știri, însă una în special mi-a atras atenția: după mai mulți ani în care a tot fost amânat proiectul unei ecranizări, în februarie 2015 s-a anunțat că Leonardo di Caprio a fost ales să încarneze cele 24 de personalități ale lui Billy Milligan în filmul The Crowded Room. Nu-i vorba că aveam nevoie de încă un motiv ca să termin cartea, dar acum chiar am încă unul în plus.”
Mi-a plăcut și mie mult ”Firmin”, de Sam Savage, una dintre lecturile care te prind și pe care o păstrezi în amintire, iar recitirea ei vine natural. Același lucru simte și Ion-Valentin Ceaușescu, care o recitește și scrie despre ea pe SemneBune.ro: ”La relectură, Firmin. Aventurile unei vieți subterane, de Sam Savage, mi s-a părut o carte chiar mai atrăgătoare și mai bună decât mi-a aminteam, iar în amintirea mea era foarte bună. Am îndemnat pe toată lumea să o citească acum câțiva ani și în continuare voi face asta, acum că am recitit-o. Știam deja că povestea șobolanului bibliofil, care începe prin a mânca bucăți din cărți, spre a ajunge apoi să le citească, este deosebită, dar cunoscând în mare parte acțiunea am putut să mă concentrez pe alte părți ale textului și să descopăr intertexte, legături, aluzii și ironii. Sam Savage însuși e un scriitor interesant: om cu Doctorat în Filozofie, ajunge, sau preferă, să își câștige existența reparând biciclete, fiind tâmplar, pescar, tipograf, având în general joburi care de care mai departe de lumea ideilor, dar nu a renunțat la scris niciodată.”
Pe LaPunkt.ro, Cristian Pătrășconiu analizează o nouă apariție editorială, cartea ”Occidentalismul. Războiul împotriva Occidentului”, de Ian Buruma și Avishai Margalit: ”„Occidentalismul…” este o carte cu atît mai necesară cu cît, în Vest, în „Occident” aşa-zicînd, în mainstrem există serioase dificultăţi de a accepta că miza acestei cărţi – reală, cum spuneam – este şi una gravă, care semneală ceva extrem de periculos cu privire la civilizaţia occidentală. Numai un exemplu să dau, pe scurt: încercînd să documentez cît de cît recepţia sa imediată în presa de limbă engleză, am dat destul de repede peste o cronică de întîmpinare publicată în „The Guardian” al cărei final m-a nedumerit serios. Iată cum sună acesta: „Această carte – în felul său, polemică, plină de temeri şi de ipoteze neexprimate – este un produs al orgoliului occidental şi al paranoiei. Din păcate, ea mai mult ascunde decît luminează”. Or, la cît de limpede este scrisă această carte şi la cît de răspicat şi dur vorbeşte realitatea la zi cu privire la ura împotriva Occidentului, este de-a dreptul bizar să scrii în acest fel şi să acuzi de orbire pe cineva care vede aşa de clar.”
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Umbre în vie”, de Maximilian Potter
-”Teste internaționale, clasa a IV-a”
-”O nouă speranță”, de Anna Brâncoveanu de Noailles
-”Lichidatorii. România în 1947”, de Dinu C. Giurescu
-”Cerul și spațiul. Lanterna magică”
–Fragment în avanpremieră: ”Războiul nu are chip de femeie”, de Svetlana Aleksievici
–Eveniment: Care Santos la București – Lansarea romanului ”Poftă de ciocolată”
