Iulian scrie in ‘Caietul de insemnari’ despre romanul lui Paolo Giordano, ‘Singuratatea numerelor prime’, aparut la editura Polirom in colectia Top 10+: ‘Literatura mi s-a parut intotdeauna psihologie criptica, insa avantul pe care aceasta din urma stiinta (aleg sa o numesc asa, desi exista controverse in privinta asta) pare a schimba si in sens invers inter-dependentele dintre cele doua domenii. Romanul lui Paolo Giordano, Singuratatea numerelor prime, mi se pare un exemplu de beletristica rezultata dintr-o profunda cunoastere a mecanismelor disfunctionalitatii afective.’
Marius Andrei scrie despre ‘Fata disparuta’ a lui Gillian Flynn publicat acum cativa ani de Editura Trei: ‘Fata dispărută este genul de carte care poate fi citită cu la fel de multă plăcere și după ce ai văzut filmul, ba chiar recitită peste un timp, când e foarte probabil să-i remarci și alte valențe.’
Amalia Kalinka scrie la Alecart despre Jonathan Safran Foer si cartile sale: ‘Inspirată din cartea sa favorită, Street of Crocodiles (1934, „Strada crocodililor”), a autorului polonez Bruno Schulz, Foer construiește încă o poveste dramatică în care combină istoria reală a Holocaustului cu cea personală a unui fiu și a tatălui său. (În romană s-ar părea că volumul lui Schulz a fost tradus sub titlul de Manechinele și a apărut în mai multe ediții: 1967, 1997, 2004, ultima cu o prefață de Nicolae Manolescu.) Scurtele povestiri metafizice scrise de Schulz pun bazele unui colaj de fraze și cuvinte și creează în mâinile lui Foer o arhi-poveste. Tree of Codes concretizează presupusa istorie pe care Schulz n-a trăit să o spună, dar pe care Street of Crocodiles o intuiește, metafora unei alunecări lente înspre nebunie a tatălui. Chiar dacă originalitatea fictivă i-a fost pusă din nou la îndoială odată cu copierea ad literram de propoziții din cartea lui Schulz, creativitatea poetică de care a dat dovadă prin selectarea și combinarea lor îi asumă lui Foer un statut dincolo de cel de nuvelist. Astfel, cuvintele, deși majoritatea identice ca original, rezultă în construcții cu totul noi, totodată inedite și armonioase. Dincolo de acest aspect al reproducerii textuale (și care rămâne într-o sferă controversată), există un punct asupra căruia originalitatea lui Foer este indiscutabilă. La nivel de formă, autorul contemporan dă dovadă de un curaj editorial rar întâlnit.’
Sever Gulea semneaza la Libris Blog recenzia cartii ‘Ruslan cel credincios’ de Gheorghi Vladimov aparuta in traducere la Polirom: ‘Puterea contextului în care ne naștem sau în care trăim o bună bucată de timp poate deveni extremă și sinistră, așa cum au dovedit-o istoriile creării omului nou în societățile totalitare, așa cum o dovedesc situații precum detenția pe termen lung (în urma căreia prizonierii nu mai sunt în stare să supraviețuiască liber, ci doar între zidurile închisorii, privați de libertate) sau Sindromul Stockholm (atașamentul aparent inexplicabil al agresatului față de agresor). Este puterea care se dezvăluie, metaforic dar convingător, într-o poveste semnată de un disident rus, care poate sta alături, prin forța narativă, alături de alte lucrări celebre antitotalitare precum: Întuneric la amiază, Inimă de câine sau 1984. Este povestea lui Gheorghi Vladimov, RUSLAN CEL CREDINCIOS, publicată în anii 70, tradusă în românește de curând la Editura Polirom.’
Andreea Iulia Toma scrie la BookHub despre ‘Piramida’ de Cristian Englert aparuta la Editura Nemira: ‘Romanul te ține în șah până la ultimele fraze și îți spulberă treptat toate lumile pe care, tot treptat, din postura de cititor, le-ai plăsmuit pornind de la firul narativ. Asta mi s-a părut extraordinar, având în vedere că intriga nu este una în care să se mizeze în primul rând pe suspans. De fapt, se îmbină atât de bine în paginile sale și ideile și suspansul, încât nu-l poți considera un roman facil, deși lectura curge cu ușurință. Evident, îți dorești să citești cât mai mult și mai repede, să ajungi la acel miez care, în cazul cărților, nu se află în mijloc, ci la sfârșit. Dar tot atât de firesc simți nevoia să te oprești, să-ți mai notezi ceva, ori să recitești un paragraf. Și, în același timp, îți dorești ca această poveste ce se derulează în paginile pe care le parcurgi să nu se termine atât de repede. Iar 500 de pagini devin dintr-odată prea puține. Frazele fluide, atmosfera, limbajul nepretențios și totuși pătrunzător, povestea bine construită, inedită și surprinzătoare, în care realitatea și imaginația, în cele mai pure forme, coabitează în deplină armonie sunt doar câteva dintre atuurile Piramidei.’
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Șapte lucruri importante”, de Shelley Pearsall
–”Origini. Povestea științifică a creației”, de Jim Baggott
–”Cartea marilor descoperiri”, de James Brown și Richard Platt
–Lansare de carte ”Răzbunarea iertării”, de Eric-Emmanuel Schmitt
–Lansare de carte ”Prin ochii ei”, de Sarah Pinborough
