Alexandru Solomon ne spune pe Hotnews.ro de ce crede ca „Adio, Tovarasi!” (Farewell, Comrades!) este un proiect important.
Ne este semnalata pe Semnebune.ro sosirea din tipografie a editiei in limba romana a volumului Istanbul, mult-asteptata carte de memorialistica a lui Orhan Pamuk, laureatul Premiului Nobel pentru Literatura pe anul 2006.
In aceasta saptamana, Silvia Colfescu continua cu prezentarea patrimoniului arhitectonic bucurestean si anume cu a doua secventa a periplului prin Strada Franceza si incepe prin a ne spune: “La nr. 8, o casă înscrisă pe Lista Monumentelor Istorice găzduieşte la parter un restaurant care se mândreşte cu firma „La Mitocanu”. Probabil că Madame Filipov, cine ştie ce cucoană distinsă care, pe planurile de la 1911, figura ca proprietară a casei, se răsuceşte în mormânt la gândul succesorului ei.”
Continuam plimbarea prin Bucuresti si prin istoria orasului si iata ca pe “locuri in Bucuresti” ajungem la informatii privind Depozitul “Distributia” pentru produse petroliere. De altfel si pe rezistenta urbana, gasiti informatii din epoca bogat ilustrate.
“Memoria (este) suprapersonajul prozei lui Saul Bellow”. Un volum 2011 – Polirom, de o mare bogatie ideatica si stilistica! “Preferînd să privească şi să denunţe ororile istoriei prin lentile colorate cu umor şi ironie, scriitorul şi-a asumat riscuri enorme. Şi trebuie spus că nu puţine au fost vocile care au pus sub semnul întrebării latura etică a unui astfel de demers. Să scrii despre Holocaust şi despre istoria evreilor într-un asemenea registru ar fi putut fi un exerciţiu de echilibristică fatal, trecut însă cu brio de Saul Bellow. Rîsul său este o probă a rezistenţei spiritului uman în faţa răului, este rîsul curajului şi al sfidării.”
Informatii despre Targul International Gaudeamus – Carte de invatatura – 2011 ediţia a 18-a, care se va desfăşura în perioada 23 – 27 noiembrie la Pavilionul Central Romexpo din Bucureşti, gasiti pe site-ul oficial.
(Delia)
Adina a scrie pe „Blog de carti” despre Umilirea (The Humbling), de Philip Roth, despre care a scris si colegul nostru, Dan, acum aproape un an. Adina nu a fost prea entuziasmata de carte si mai ales de calitatea traducerii in limba romana de la Editura Polirom: „Cartea e destul de scurtă, destul de tristă și cu o morală destul de simplă. Cred că e, în același timp, cel mai puțin complex roman al lui Roth pe care l-am citit până acum, cel mai banal. Lipsește umorul, lipsește profunzimea, efervescența de altădată s-a dus, iar Roth pare să nu se mai poată scutura de tema declinului și-a dispariției. Mi-a plăcut însă mult modul în care Roth a ilustrat faptul că nevoia de a-ți reconstrui identitatea erotică poate să fie un criteriu mai semnificativ decât destrămarea relațiilor personale sau pierderea capacităților profesionale atunci când trebuie să decizi dacă viața mai merită sau nu efortul de-a fi trăită. „
Ce poate fi mai incitant decat o carte despre delicii culinare, imbinate cu cele erotice? Dan Silviu-Boerescu, redactor sef la Playboy Romania a lansat cartea „Istoria erotica a micului dejun. 169 dimineti culinare cu nevasta mea”, la Editura Trei, despre care aflam pe Bookaholic: ” Cartea lui mi-a părut un fel de: iată ce am învăţat eu să fac adaptând reţete celebre sau, dacă nu celebre, testate deja, gustate prin alte părţi, restaurante, ţări. Priviţi cum, cu ceva intuiţie prin bucătărie, puteţi mixa gustos şi neaşteptat ingredientele, plecând de la nişte asocieri de bază şi improvizând frumos. Pentru că nu despre un creator de gusturi vorbim aici, despre un chef. Probabil că aşa i s-a părut prea fără sare şi piper şi aici a intervenit, vedeţi voi, sexul.”
Pe blogul „Ce am mai citit”, Micawber ne prezinta pe larg cartea lui Sergiu Singer, Pioneze si hartie albastra. Un ploiestean scrie despre ploiesteni, fara a-i numi in nicio clipa: „Ai uitat că sunt ploieşteancă – da, ploieşteancă! îi spune Miţa Baston lui Nae Girimea, ceea ce constituie (încă) o afirmare a caracterului deosebit al locuitorilor marelui oraş prahovean. E o replică pe care – cu variaţiunile de rigoare – ar putea-o rosti multe din personajele romanului Pioneze şi hârtie albastră de Sergiu Singer (Humanitas, 2006) deşi, paradoxal, nicăieri în această carte nu apare numele urbei cu pricina. E şi asta o performanţă, să scrii ditamai tomul de 400 de pagini şi mai bine, să ai eroi ploieşteni, cadrul acţiunii, ploieştean de-a binelea, împrejurimi, evenimente, repere istorice, toate din Ploieşti şi tu autor să rezişti tentaţiei de a numi fie şi într-un colţ obscur de pagină locul respectiv. Nu-i desigur un reproş, ci o simplă constatare a unui adevărat procedeu de teasing literar de o amploare deosebită.”
Ionuca citeste „doua carti cu femei”. Una dintre ele este „Persuasion” de Jane Austin, prima carte a autoarei pe care o citeste si de care a fost incantata cu adevarat si despre a carei epoca este dezamagita: „Jane Austen nu își iartă contemporanii: îi ridiculizează pe cei de viță nobilă și face din ei cele mai nesuferite personaje și are o afinitate pentru oamenii simpli, care au devenit cineva prin faptele și munca lor, și nu prin rangul moștenit. Nu mi-ar fi plăcut să trăiesc în epoca lui Austen pentru că nu știu cum aș fi reacționat față de acea etichetă și față de acele reguli nescrise: le-aș fi acceptat resemnată, m-aș fi revoltat și aș fi încălcat eticheta sau m-aș fi simțit în elementul meu? Oricum, mi se pare îngrozitor că Anne se considera deja neinteresantă și bătrână la 27 de ani, că soțul lui Mary (sora ei mai mică) nu simțea că e (și) de datoria lui să aibă grijă de educația copiilor, că era un adevărat ritual când voiai să vizitezi pe cineva și că trebuia să prezinți scuze elaborate când refuzai o invitație. Brrr, ce vremuri grele!”
Nu am ascuns niciodata ca unul dintre autorii mei favoriti este Charles Bukowski. L-am cunoscut prin intermediul prietenului meu, Cinabru, pentru a citi apoi doua dintre cartile sale aparute la noi, „Femei” si „Cea mai frumoasa femeie din oras si alte povestiri”. Dupa ce una dintre cele mai bune carti ale sale, „Sunca pe paine”, a aparut la Polirom si va fi comentata in curand pe acest site, m-am bucurat ca alta carte a sa a fost recenzata pe Bibliophile.ro. Este vorba de „Posta”: „N-am mai intalnit niciodata o capacitate atat de grozava de a magnetiza, de a absorbi atentia cititorului, cu evenimente povestite de o maniera interesanta, cu toate ca ele, la origine, ar fi putut fi relativ mediocre. Imi place foarte mult, si, desigur, acum ma intreb de ce Dumnezeu nu m-am apucat de citit Bukowski mai devreme. O parte din fustrarile pe care le exprima personajele lui cred ca sunt o parte din frustrarile fiecaruia dintre noi. Charles Bukowski reuseste sa se apropie de cititor nu numai printr-un stil care sfideaza barierele clasice ale unei naratiuni normale, ci si prin felul de a povesti, dupa cum spuneam mai sus. Si ce daca mai injura Henry din cand in cand? Asta facem si noi, cu toate ca poate mai mult in gand decat cu voce tare… Si ce daca are aventuri pasagere, cu femei de care se desparte fara regrete, si ce daca-si uraste slujba, noi nu facem asta in fiecare zi [poate partea cu aventurile nu]? Chiar cred ca exista intr-adevar putine persoane care sa-si iubeasca job-ul. Chinaski nu e unul dintre ele, clar.”
(Jovi)
Contributori: Delia, Jovi
