”Băieții din barcă. Nouă americani și legendara lor cursă pentru aur la Olimpiada de la Berlin din 1936”, de Daniel James Brown
Pilot Books, București, 2019
Traducere de Mihaela Sofonea, Smaranda Nistor, Daniela Fudulu
Pasionat fiind de biografii sportive, atât în ceea ce privește sportivii consacrați, dar și a unor ramuri ale mișcării atletice mai puțin cunoscute, îndrumat în același timp de excelentele recomandări de pe coperta a patra (aparținând lui Radu Paraschivescu, respectiv Ivan Patzaichin), m-am îndreptat spre ”Băieții din barcă” cu ochii aproape închiși. Nu știam mare lucru despre canotaj cu excepția curselor excelente făcute de echipajele feminine de 8+1 de la Jocurile Olimpice, de celebra cursă Oxford-Cambridge, ale cărei transmisiuni erau la TV în anii 1990, dar și de câteva amănunte despre încercările nereușite ale unor colegi din școala generală de a se îndrepta spre canotaj.
Eram conștient, pe de o parte, despre greutatea de a răzbate într-un sport atât de atletic, destinat numai oamenilor puternici și inteligent. Dar nu îmi închipuiam nici pe departe adevăratele chinuri la care sunt supuși sportivii, competiția extrem de dificilă pentru un loc în echipă și pentru a-ți învinge echipele rivale. Iar când vorbim despre un loc și o medalie la Jocurile Olimpice, într-o perioadă în care bărcile erau făcute din lemn și condițiile de concurs și de antrenament nu erau, să spunem, profesioniste (sportivii erau amatori, erau obligatoriu studenți), situația era aproape imposibilă.
”Forța lor urma să fie un atu, Bolles o știa, dar canotajul – înțelegea la fel de bine ca toată lumea – era cel puțin la fel de mult o artă pe cât forța mușchilor și mintea pătrunzătoare era la fel de importantă ca forța brută. Trebuie să înveți o mie de lucruri, să le stăpânești, să le îndeplinești întocmai pentru a propulsa ambarcațiune din cedru, cu o lățime de șaizeci de centimetri, care transporta prin apă 750 de kilograme de carne și oase umane, cu o oarecare viteză și grație. În următoarele câteva luni va trebui să îi învețe pe acești băieți, sau pe cei câțiva care aveau să fie selectați în echipa novicilor, toate acele o mie și unul de lucruri mărunte.” (pag. 22)
Povestea echipajului american de 8+1 care a câștigat medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Berlin din 1936 este o astfel de poveste, în care condițiile imposibile au devenit posibile, au devenit realitate. Era finalul Marii Crize Economice și sute de mii de oameni mureau de foame în Statele Unite, cu viața distrusă pentru totdeauna. Pentru zeci de tineri, studenți la Universitatea Washington din Seattle, unii bogați, alții săraci, șansa de a reuși în viață, de fapt de a supraviețui, era să intre în echipa de canotaj a universității, una de elită a acelor timpuri, la mare concurență cu echipele din est, dar și cu rivala din apropiere, California. Formarea acestui echipaj care s-a distins prin uniune, tendința spre perfecționare și timpii obținuți în curse este, în mare parte, subiectul acestei cărți:
”S-ar putea că acești tineri să fie cea mai bună echipă de canotaj din toate timpurile.” (pag. 301)
Evoluția lor este documentată cu multe amănunte, iar reușita autorului este deplină: a cercetat foarte bine publicațiile vremii, are multe referințe din volumele publicate și memoriile apărute, s-a întâlnit, de-a lungul vremii, cu membrii echipajului și mai ales cu copiii și nepoții acestora. A ieșit o carte în care intrăm în sufletul și în mintea personajelor, empatizăm cu acestea, fie că vorbim de celebrii antrenori și creatori de bărci și echipe – Bolles, Al Ulbrickson, Pocock, fie de cei nouă membri ai echipajului. Din rândul acestora, se distinge Joe Rantz, cel ales pentru a fi centrul în jurul căruia se construiește acțiunea: un băiat simplu care a avut parte de multe suferințe și respingeri, care a muncit pentru tot ce a realizat și al cărui vis se va îndeplini în cele din urmă (chiar dacă nu vă place canotajul, chiar dacă nu vă place sportul, ar trebui să citiți această carte măcar pentru povestea lui sfâșietoare).
Dincolo de această istorie, trebuie să privim vremurile (și o face și autorul) și la un nivel mult mai larg. Ne aflam în anii 1930 și, în Germania, conducătorii naziști pregăteau ceea ce ei își doreau a fi cea mai magnifică și cea mai spectaculoasă ediție a Jocurilor Olimpice, cea de la Berlin din 1936. Hitler se afla în prim plan, alături de temutul Ministru al Propagandei Publice, Joseph Goebbels. Alături de aceștia, Leni Riefenstahl își pregătea intrarea în istorie printr-o seamă de filme propagandistice naziste, care au culminat cu filmarea celor mai importante momente ale Jocurilor Olimpice. Filmul „Olympia”, devenit celebru, conține, printre altele, și acea cursă monumentală a echipajului american de canotaj, care a câștigat medalia olimpică de aur
În mod sigur, ”Băieții din barcă” este un must-read pentru pasionații de sport și mai ales pentru pasionații de memorii sportive. Este atât o poveste despre spiritul sportiv, spiritul de echipă, dar și o poveste emoționantă despre felul în care putem evolua dacă credem în noi. Un volum foarte bine scris, fascinant prin subiect și prin stil, ce mi-a adus aminte în multe părți de J.R. Moehringer și celebra ”autobiografia” lui Agassi.
Puteți cumpăra cartea: Pilot Books/Libris.ro/Cărturești.ro.
(Sursă fotografii: PilotBooks.ro, Southsoundmag.com, TheGuardian.com)
