„Borges şi eu. O întâlnire”, de Jay Parini
Editura Humanitas Fiction, Colecţia Raftul Denisei, Bucureşti, 2023
Traducere din engleză şi note de Mihnea Gafiţa
Încă din cele mai vechi timpuri, preocuparea omenirii pentru cunoaştere a reprezentat un subiect demn de adus în lumină prin prisma unor scrieri cu substrat filosofic sau religios, care s-au transformat, cu timpul, în veritabile călătorii ale spiritului pe tărâmuri pline de magie. Astfel au apărut nenumărate poveşti despre tot atâtea alte poveşti demult spuse, dar care sunt menite să dăinuie în deplină armonie cu cei care le ascultă sau le citesc, pentru ca mai târziu să le poată, la rândul lor, (re)istorisi.
Într-o oarecare ambianţă cu diversele dialoguri pline de înţelepciune purtate între cei mai puţin iniţiaţi şi un oarecare maestru în tainele acestei lumi, dar şi cu atmosfera celor o mie şi una de nopţi pline de basme demult pierdute prin negura timpurilor, literatura contemporană atestă, la rândul ei, o serie de memorii şi ficţiuni în care pasiunea pentru lectură ocupă un loc privilegiat. Ca preocupare a lumii de astăzi, ea tinde să fie privită nu doar ca formă de petrecere a timpului liber altfel decât în faţa unor culori din ce în ce mai ademenitoare, ci şi ca modalitate de a-ţi lăsa mintea să călătorească spre noi tărâmuri, în care totul pare că este posibil, de vreme ce misterele trecutului se transformă în lecţii importante ale prezentului.
Şi cine poate să ştie dacă nu vom deveni la rândul nostru importanţi mesageri ai poveştilor, şi demni moştenitori ai celor care, odată ca niciodată, ne-au deschis porţile spre tărâmul cuvintelor purtătoare de frumos? Căci plonjând în tainele care conectează fiecare zi din viaţa noastră la un timp pe cât de greu de întrezărit cu privirea, pe atât de bogat în cuvinte purtătoare de linişte şi speranţă, ne vom înveşmânta, fără îndoială, în mantiile purtate, rând pe rând, de doi protagonişti porniţi într-o călătorie fantastică prin Scoţia şi prin lumea plăsmuită din hârtie şi cerneală.
La început, firul poveştii ne poartă către o fermă oarecare din Vermont, acolo unde, în anul 1986, însuşi scriitorul american Jay Parini plănuieşte un roman despre ultimele zile din viaţa lui Tolstoi. Iar în această vreme, timpul pare că tresare în faţa unei veşti răsunătoare:
Marele scriitor argentinian Jorge Luís Borges, care a împletit realitatea cu ficţiunea într-o inegalabilă succesiune de naraţiuni, sfidând orice graniţe şi declanşând o adevărată explozie în literatura latino-americană, tocmai murise la Geneva, la vârsta de optzeci şi şase de ani (p.10).
Aparent, această ştire ar trebui să se scurgă prin timp tot atât de natural şi rapid ca oricare altă informaţie. Dar atunci când vorbim despre fericita şi misterioasa întâlnire dintre Borges şi eu, tocmai ea întregeşte panoplia acelor chei preţioase care deschid, la vremea rânduită, tărâmul poveştilor plăsmuite la graniţa dintre cele ce sunt acum şi faptele unui trecut scăldat în culorile şi vibraţiile înţelepciunii.
Trecând de hotarul unei coperţi încărcate de viaţă şi mister, devenim, la rândul nostru martori de nădejde ai unei frumoase prietenii, menite să dăinuie dincolo de graniţele oricărui timp. Căci de această dată, este rândul anului 1971 să se oprească în loc, în faţa unui student american care, în vreme ce pare să ducă o luptă imposibilă cu mărunta şi plictisitoarea viaţă, dominată de prezenţa acaparatoare a mamei şi de zgomotele unui război deopotrivă inutil şi purtător de moarte, nu încetează să spere la o viaţă lipsită de griji.
Pornind pe firul nevăzut al dorinţei de a-şi face din literatură o profesie, Jay ajunge în St. Andrews, un tărâm aparent la fel de neprietenos şi străjuit de norul greu al incertitudinilor, fricilor şi suferinţelor. Dar la fel ca în orice altă legendă în care se spune că un oarecare tânăr curajos şi-a părăsit casa părintească pentru a deveni un învăţăcel destoinic al lumii celei mari, pe scena vieţii acestui nou protagonist păşesc, rând pe rând, o serie de personalităţi şi personaje care, înveşmântate în mantii luminoase, par să îmblânzească şi chiar să schimbe traiectoria unei călătorii prin necunoscut. Aşa se face că, în vreme ce visează cu ochii deschişi la marea poezie şi la un viitor alături de o fată care, pe lângă ochii verzi, vocea proaspătă şi patofi sport roşii, poartă un nume desprins, parcă, din scrierile lui Charles Dickens, timpul îi rezervă o întâlnire demnă de a fi pusă la loc de mare cinste în preţiosul cufăr al amintirilor.
La un semn al destinului, cel care, până la acea vreme, nu citise nici măcar un cuvânt din cele scrise de mâna lui Jorge Luís Borges, porneşte pe drumul sinuos al vieţii ca şofer al unui Morris Minor deopotrivă roşu şi ruginit. Iar lângă el, ca partener statornic, se află un poet bătrân, orb şi gârbovit, care îşi arăta din plin toţi cei şaptezeci şi unu de ani pe care-i avea, şi căruia, la micul dejun, îi place terciul de ovăz cu lapte, trei linguriţe de zahăr şi fructe, dacă se poate, în vreme ce dormitul, visatul şi scufundarea în metafizică se dezvăluiau drept principale preocupări.
Cei doi pornesc la drum, hălăduind printre ţinuturile sălbatice ale Scoţiei, tot aşa cum, în vremuri demult apuse, Don Quijote şi Sancho Panza se lăsau purtaţi prin lume de razele poveştilor, în vreme ce neînfricata Alice plonja în necunoscut, către îndepărtata Ţară a Minunilor. Nu mică ne va fi astfel mirarea atunci când vom descoperi faptul că fiecare clipă petrecută în preajma lui Borges îi oferă scriitorului de mai târziu curajul de a se cunoaşte cât mai bine şi de a privi lumea cu alţi ochi. Căci din acest moment, curgerea timpului se va lăsa străjuită de acel Borges care, dând la o parte veşmântul bătrânului lup de mare care-şi rememorează anii lungi de solitudine petrecuţi printre valuri, se dezvăluie ca un alt Socrate, ca un pirat care, hrănindu-se din cadavrele strămoşilor, îi recreează, după chipul şi asemănarea lui, aşa cum a procedat Dumnezeu cu primul om. Şi în vreme ce paşii îi poartă spre legendarul sălaş al cumplitului şi tristului Monstru din Loch Ness, învăţăcelul pătrunde în tainele unei poveşti care s-a scris, la vremea ei, în liniştea paradisiacă a bibliotecilor, printre nesfârşitele laturi şi rânduri de cărţi care ne vorbesc în toate limbile pământului:
Călătoria cu Borges era, pentru mine, ca şi cum aş fi fost chemat la catedră de profesor, fără să am la mine caietul cu tema pentru acasă, ori ca şi cum aş fi urcat pe-o scenă fără textul piesei şi mi s-ar fi spus că trebuie să improvizez. (…) Cu toată reticenţa mea, învăţasem deja o mulţime de lucruri de la tovarăşul meu de drum (…). Felul lui de-a fi şi de-a lua în piept lumea nu era şi al meu, dar tot îmi plăcea libertatea cu care făcea tot felul de asocieri în minte, (…) atârnând (…) prin coroanele înalte ale copacilor care erau gândurile lui. (…) Te simţeai cumva mai deştept, mai învăţat şi mai spiritual în prezenţa lui. Universul însuşi părea să fie mai pliabil şi mai suplu – prin urmare, şi mai accesibil (pp.160, 172 şi 319).
Fără îndoială, ritmurile acelei călătorii ieşite din comun ne vor prinde pe toţi în mreje tot aşa cum, dintre şoaptele paginilor, o muzică pare să se întrezărească în aer, amintind deopotrivă de vocea mlădioasă a Şeherazadei şi de cântul plin de speranţă ce leagă minţile de cer. Căci de pe firul luminos şi deopotrivă nevăzut al amintirilor, glasul celui ce a fost odată un student pornit în căutarea destinului ne iese acum în cale, rescriind trecutul. Iar în rând cu el, de dincolo de timp, Borges pare să ne ia de mână pe toţi cei care, obosiţi de a rătăci în caleidoscopul de umbre şi zgomote, acceptăm provocarea de a porni într-o fascinantă călătorie către adâncurile sinelui şi de a redeveni sensibili şi atenţi la freamătul şi fragilitatea vieţii.
Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Fiction/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Surse imagini: https://www.libris.ro/, https://www.goodreads.com/, https://humanitas.ro/, https://carturesti.ro/)
