Carti Eseuri

Metoda Ikigai, de Hector Garcia (Kirai) și Francesc Miralles

”Metoda Ikigai. Secrete japoneze pentru a-ți descoperi adevărata pasiune și a-ți atinge țelurile în viață”, de Hector Garcia (Kirai) și Francesc Miralles
Editura Humanitas, Colecția Practic, București, 2019
Traducere din spaniolă și note de Camelia Dinică

Citind cartea despre ikigai a celor doi spanioli, Hector Garcia (Kirai) și Francesc Miralles, primul locuind la Tokyo de peste zece ani, am găsit referințe despre câteva locuri interesante din lume, unde există comunități de centenari, și am fost atras de mirajul de a putea descoperi câteva dintre secretele acestora. Aceste comunități sunt, în majoritatea lor, situate în zone temperate: nordul insulei Okinawa din Japonia; provincia Nuoro-Ogliastra din Sardinia, Italia; Loma Linda din California (mai precis, un grup de adventiști de ziua a șaptea); peninsula Nicoya din Costa Rica; insula Ikaria din Grecia.

Cei doi autori se concetrează în acest volum pe comunitatea din insula Okinawa, studiată la fața locului, și a felului în care aceasta se îngrijește de bătrânii săi (sau, mai bine zis, felului în care bătrânii au grijă de ei înșiși). ”Ikigai” este doar unul dintre secretele vieții lor lungi, reprezentând aspirația fiecărui individ de a-și descoperi și de a-și urma propriul scop în viață. Adăugați la acest ikigai și regimul alimentar, mișcarea, o integrare socială bună în comunitate, prieteni și familie apropiată și vom descoperi că, dincolo de anumite lucruri care nu se aplică în toate cazurile, putem ajunge și noi la o vârstă înaintată.

Ca să trăiești mult, trebuie să fii mereu activ, aceasta este teza centrală a cărții. Poate, într-adevăr, fizic nu poți fii activ pentru totdeauna, dar esențialul este ca mintea să fie activă, flexibilă și dornică să învețe în continuare. Japonezii cărora li se iau interviuri lucrează încă în grădină, dar și la mici îndeletniciri și meșteșuguri de pe lângă casă, aducătoare inclusiv de venituri. Autorii marșează pe această idee, aducând argumente pentru ikigai și celelalte surse de viață îndelungată, cum ar fi logoterapia, un fel de anti-psihanaliză, ideea centrală fiind aceea de a găsi motive pentru a trăi și a nu te întoarce în trecut, pe care nu-l mai poți schimba, ci a prospecta întotdeauna șansele pe care le ai în viitor:

”Trebuie să ne concentrăm pe mărirea timpului pe care îl petrecem realizând activități care ne fac să intrăm în starea de flux, în loc să ne lăsăm angrenați în activități care ne oferă o plăcere imediată ca mâncatul în exces, abuzul de droguri și alcool sau îndoparea cu ciocolată în fața televizorului.”

Aproape fiecare sfat și fiecare pagină sunt interesante, tocmai pentru că descoperim lucruri pe care le facem greșit sau le aruncăm în derizoriu, nebăgându-le în seamă: persoanele care fac activități multiple în același timp (multitasking) sunt mai puțin productive; ”secretul unei vieți îndelungate este să nu-ți faci griji”; consumă multe legume și fructe și cât mai puțin zahăr; ceaiul cel mai consumat în Okinawa este sanpincha, un amestec de ceai verde și flori de iasomie; mișcarea ușoară înseamnă o viață mai lungă; descoperirea sensului vieții; respectarea celor 10 legi ale ikigai-ului. În plus, există nenumărate exemple concrete despre felul în care își trăiesc viața japonezii care au găsit ikigai-ul – scopul lor în viață.

Mai este ceva care mi-a atras atenția, mai ales că lucrez în domeniul pensiilor publice și private: în Japonia, nu există un cuvânt care să se refere la acțiunea de a se pensiona:

”În realitate, în limba japoneză nu există un cuvânt care să se refere la acțiunea de a se pensiona, cu semnificația exactă de ”retragere definitivă din activitate”, așa cum avem noi în Occident. După cum afirmă Jan Buettner, jurnalist la National Geographic și mare cunoscător al țării nipone, ”a avea un scop în viață este atât de important în această cultură, încât tocmai de aceea nu există conceptul nostru de pensionare”.

Așadar, de ce am avea nevoie? Nu numai japonezii au aflat de ikigai, chiar și noi, chiar și francezii au celebra expresie ”raison d’être”. Avem nevoie de multe lucruri, de care suntem cu toții conștienți, dar pe care le aplicăm rareori, precum activitate, calm, prieteni, zâmbet, mâncare ușoară (există chiar un concept al stomacului sătul doar în procent de 80%; de aceea, japonezii nu mănâncă până se satură de tot și au farfurii și castroane mai mici, atunci când sunt la masă). Dar cel mai bine îi las pe autori să vorbească, în final, despre acest concept și urmările lui:

”Odată ce ți-ai descoperit ikigai-ul, trebuie să-l urmezi și să-l cultivi în fiecare zi pentru a da un sens existenței tale. În momentul în care viața ta are o semnificație, activitatea cea mai de rutină devine un flux plăcut, tot așa cum caligraful se află în fața pânzei sale ori bucătarul pregătește cu dragoste sushi, chiar și după jumătate de secol, comesenilor.”

Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas/Cartepedia.ro.

Articole similare

Mozart. O viață, de Paul Johnson

Jovi Ene

Periplu în existențialismul nipon sau despre lipsa de importanță a vieții: „Decădere umană”, de Osamu Dazai

Claudia Nițu

Revista presei culturale (11 – 17 aprilie 2014)

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult