Femei, de Charles Bukowski

“Femei”, de Charles Bukowski
Editura Polirom, colecţia Biblioteca Polirom, 2009
Traducere din limba engleză şi note de Florin Şlapac
Postfaţă de Călin-Andrei Mihăilescu

Puteti cumpara cartea acum, de pe Tamada.ro.

La recomandarea unui prieten din blogosfera literară, o recomandare binevenită acum după prima carte, am început să îl citesc pe Bukowski şi pot spune că nu am făcut deloc o alegere proastă, dimpotrivă. Romanul pe care vi-l prezint aici este atât de savuros, cel puţin pentru un bărbat, încât am simţit multe regrete că paginile s-au terminat prea repede şi imediat, am ales dintre cărţile traduse până acum în limba română încă una de acelaşi autor, despre care vă voi scrie în curând.

Înainte de recomandare, nu auzisem suficiente lucruri despre Bukowski pentru a mi se părea un autor interesant. Însă, lucrurile s-au schimbat după ce am aflat că, deşi neapreciat îndeajuns de critici, este un autor prolific – mii de poezii, povestiri, nuvele, dar şi şase romane – şi unul dintre cei mai apreciaţi scriitori americani ai secolului al XX-lea. Şi-a scris poeziile şi romanele, inspirându-se din realitatea crudă, adeseori indecentă, scandaloasă, din oraşul său favorit, Los Angeles, dorind parcă să răstoare frumosul vis american, introducând cititorul în lumea alcoolului, al sărăciei, al femeilor uşoare sau a uzurii adusă de muncă.

Angajat mult timp ca funcţionar la poştă, a încercat la un moment dat să renunţe la această slujbă şi a reuşit, ajungând un fel de scriitor profesionist la vârsta de 49 de ani. De altfel, motivaţia lui a devenit celebră: „Aveam două posibilităţi: să stau să lucrez la poştă şi să înnebunesc sau să stau aici, să mă joc de-a scriitorul şi să mor de foame. Am decis să mor de foame”. Despre viaţa lui de scriitor profesionist este vorba în romanul „Women” (Femei), publicat iniţial în anul 1978 şi tradus în limba română la Editura Polirom în două ediţii, 2003 şi 2009.

Viaţa unui alter ego al scriitorului, Henry Chinaski, este analizată prin prisma acţiunilor sale cele mai frecvente şi ale gândurilor cele mai ascunse, într-un roman care te poate surprinde prin modul în care este alcătuit. Prima impresie sinceră este aceea că romanul face parte din literatura pornografică, aluziile şi acţiunile sexuale apărând pe totul parcursul lui, fără încetare şi fără ca Bukowski să se ascundă în spatele cuvintelor, ci spunându-le pur şi simplu pe şleau.

Impresia însă dispare după primele pagini. De fapt, nu este decât o tendinţa de defulare a autorului, dar mai cu seamă relatarea pură a realităţii vieţii sale. Succesul adus de literatura pe care o scrie, de poeziile erotice şi de conferinţele ţinute peste tot, de la bodegi de cartier la săli somptuoase de universităţi renumite, îi aduce şi aprecierea femeilor, deşi este „urât, gras, alcoolic şi bătrân”. Ele se îndreaptă spre el, fără a ţine seama de toate acestea, atrase de enigma lui şi de felul în care scrie, fiind de toate categoriile, de la prostituate la directoare în industria muzicii, de la adepte ale unor religii ciudate la canadience care îl urmează peste graniţă: „Katherine intuia că exista ceva în mine care nu era sănătos. Şi puteai fi considerat sănătos numai dacă trăiai într-un anume fel. Eram atras de toate lucrurile imorale: îmi plăcea să beau, eram leneş, n-aveam Dumnezeu, politică, idei, idealuri. Mă cuibărisem în nimicnicie; un soi de nefiinţă pe care o acceptam. Nu făceam pe interesantul. Nu voiam să fiu interesant, era prea greu. Ceea ce voiam cu adevărat era doar un spaţiu moale, ceţos, în care să trăiesc şi să fiu lăsat în pace.”

Privind de departe, Chinaski şi autorul lui, Bukowski, sunt tot ceea ce îşi doreşte, prin exagerare, un bărbat de la viaţă. Începând cu multitudinea femeilor care sunt în jurul său, toate frumoase, aproape toate adepte ale sexului sălbatic şi în toate poziţiile, toate care îl plac fără prea multe ifose şi fără a încerca să îi îndrepte defectele. Femei tinere, care parcă ar sta oricând mai bine în braţele altora, dar care vin şi se urcă în braţele unui Chinaski bătrân, unduindu-şi coapsele:            „Cecilia s-a aşezat şi ne-a privit cum bem. Îmi puteam da seama că o scârbeam. Mâncam carne. N-aveam niciun Dumnezeu. Îmi plăcea să mă f… Natura nu mă interesa. Nu votam niciodată. Îmi plăceau războaiele. Spaţiul cosmic mă plictisea. Baseball-ul mă plictisea. Istoria mă plictisea. Grădinile zoologice mă plictiseau.”

În al doilea rând, Chinaski trăieşte, respinsă, face sex, conduce prin şi cu alcool. Este unul din avantajele aduse de meseria de scriitor, se pare. Obosit într-o zi de escapadele prea dese şi de dimineţile în care se trezeşte cu greu, decide să renunţe la slujba de funcţionar la oficiul poştal (acelaşi Bukowski, cu aproape aceeaşi motivaţie) pentru că nu vrea să se trezească prea devreme cu mahmureala în cap. El pare a nu avea apoi nicio problemă sau aproape nicio problemă, de vreme ce sunt dese momentele în care este prea beat pentru a reuşi să ducă la capăt o partidă de sex. În rest, amestecă şi simte o adevărata pasiune pentru asta: vodcă, bere, vin, cherry, lichior, orice altceva aduce ameţeală şi plăcere pentru un alcoolic de calitate. Şi, în plus, nu refuză în niciun moment nici drogurile, fără prejudecată.

În al treilea rând, fiecare dintre noi vrea să devină şi scriitor, iar dintre scriitori cei mai mulţi ar dori să devină profesionişti: să stea acasă, să îşi facă singuri programul, să scrie, iar toate astea să îi aducă şi banii mult râvniţi. Chinaski reuşeşte şi suntem cu toţii invidioşi pe succesul lui: are femei, are bani (deşi sunt prea puţini, dar suficienţi), bea şi e sănătos (sau cel puţin nu se plânge), este cu totul liber profesionist, scrie despre ce vrea şi cum vrea.

Printre rânduri, sunt cuprinse şi gânduri de mare profunzime şi însemnătate în economia romanului. Bukowski, în ciuda vieţii destul de depravate pe care a trăit-o şi pe care o descrie în roman, nu îşi uită semenii şi discută în câteva rânduri de condiţia scriitorului. Nu puţini sunt cei care îi scriu sau care îi bat la uşă pentru a-i cere sfaturi despre modul în care pot evolua în scris sau cum pot fi publicaţi de reviste importante. Mulţi vor succesul imediat, deşi nici el nu l-a obţinut decât după mulţi ani de anonimat, de ascundere într-o slujbă măruntă sau în publicarea de poezii la reviste necunoscute publicului larg sau marilor edituri: „E o problemă cu scriitorii ăştia. Dacă ceea ce scriu ei e publicat şi vândut în multe-multe exemplare, se cred mari. Dacă ceea ce scriu e publicat şi vândut în număr mediu de exemplare, se cred mari. Dacă ceea ce scriu e publicat şi vândut în doar câteva exemplare, tot mari se cred. Iar dacă ceea ce scriu nu e niciodată publicat şi n-au nici bani să se publice singuri, atunci cred că sunt cu adevărat mari. Adevărul e că există, de fapt, foarte puţină măreţie. E aproape inexistentă. Dar poţi fi sigur că cei mai proşti scriitori au cea mai mare încredere şi cele mai puţine dubii cu privire la ei înşişi.”

Aparent, Chinaski este total împotriva iubirii. Fiecare nouă relaţie ajunge să îl plictisească după numai câteva zile, rareori săptămâni, evaluează fiecare femeie de la prima întâlnire atât din punct de vedere fizic, dar şi din punct de vedere relaţional raportat la propria persoană. Foarte rar cineva îl emoţionează şi pare a respinge iubirea, chiar şi atunci când auspiciile sunt pentru o relaţie serioasă, care ar reprezenta momentul în care bătrânul Chinaski îşi va regăsi adevărata casă: „Dădea cu picioarele în capotă, în acoperiş, în parbriz. Am pornit maşina foarte încet, ca să n-o lovesc. Automobilul meu, Mercury Comet din ’62, era terminat şi îmi cumpărasem recent o maşină Volks din ’67. O păstram strălucitoare şi ceruită. Aveam până şi o măturică în torpedou. În vreme ce încercam să mă îndepărtez, Lydia continua să bată în maşină cu pumnii. Imediat ce am depăşit-o, am băgat-o într-a doua. M-am uitat în oglinda retrovizoare şi am văzut-o stând acolo singură, în lumina lunii, nemişcată în neglijeul ei albastru şi chiloţi. Am simţit un gol în stomac. Mă simţeam bolnav, nefolositor, trist. Mă îndrăgostisem de ea.”

Alteori, însă, respinge cu totul ideea de iubire, de dragoste, de îndrăgostire, aruncând cuvinte ucigătoare şi fără posibilitate de negare: „Jos, pe plajă, Dee Dee stătea lângă un tânăr, sporovăind fericită, zâmbind şi gesticulând. Tânărul îi zâmbea la rândul lui. Mă simţeam bine că nu luam parte la o chestie de genul ăsta. Eram bucuros că nu sunt îndrăgostit, că lumea mă nemulţumea. Îmi place să fiu în răspăr cu tot ce mă înconjoară. Îndrăgostiţii devin adesea iritaţi, periculoşi. Îşi pierd simţul perspectivei. Îşi pierd simţul umorului. Devin nervoşi, nişte plicticoşi psihotici. Devin chiar criminali”.

Cu toate acestea, se simte în toată aventura sa singurătatea pe care şi-a impus-o. Deşi pare că se trezeşte din fiecare relaţie, fie şi de o singură noapte, cu o satisfacţie în suflet (femeia care tocmai plecase era doar un număr pe o listă?), cu o uşurare că a plecat şi această femeie, fără prea multe complicaţii, totuşi cu timpul singurătatea se simte, iar Chinaski este pus în situaţia să aleagă: tristeţea şi femeile sau o singură femeie şi schimbarea felului de a fi. „Dacă m-aş fi născut femeie, cu siguranţă aş fi devenit prostituată. Dar, pentru că m-am născut bărbat, tânjeam după femei în mod constant, cu cât erau de calitate mai proastă, cu atât mai bine. Şi totuşi femeile – femeile adevărate – mă speriau, pentru că ele, în cele din urmă, îţi doreau sufletul, iar eu voiam să păstrez ce mai rămăsese din al meu. Tânjeam, de fapt, mai ales după prostituate, femei de joasă speţă, pentru că erau ucigătoare şi din topor, nu aveau nicio pretenţie. Nu pierdeai nimic după ce plecau. Totuşi, în acelaşi timp, tânjeam după o femeie tandră, adevărată, în ciuda preţului exorbitant. Oricum ar fi fost, eram pierdut. Un bărbat puternic ar fi renunţat la ambele variante. Eu nu eram puternic. Aşa că am continuat să lupt cu femeile, cu ideea de femeie.”

Nu este o carte pentru puritani şi pentru cei care consideră ca pornografia, fie ea de calitate şi cu substanţă, nu era loc în literatură. Reliefarea doar a unui personaj, Chinaski, în vreme ce toate celelalte nu sunt decât obiecte, rar rămânând numele uneia dintre multele femei ale lui în mintea cititorului, un personaj uşor misogin, antisocial, cu multe defecte şi doar o calitate (faptul că scrie literatură bună sau cel puţin aşa se spune) este una dintre caracteristicile principale ale unui roman interesant, ce poate fi apreciat de mulţi bărbaţi cititori şi stigmatizat de către doamne şi domnişoare.

Puteti cumpara cartea acum, de pe Tamada.ro.