„Ikigai: Cum să-ţi găseşti drumul în viaţă”, de Héctor García şi Francesc Miralles
Editura Humanitas Junior, Bucureşti, 2022
Traducere din spaniolă de Camelia Dinică
Ilustraţii de Xuan Loc Xuan
Încă din cele mai vechi timpuri, lumea în care trăim s-a lăsat guvernată de un cod de legi care, deşi nescrise, enunţau cu hotărâre că în spatele vieţii fiecărui om se află o misiune pe care acesta trebuie să o ducă la îndeplinire, înmulţind cât mai frumos talanţii cu care a fost înzestrat de instanţa creatoare. Aşa se face că, dincolo de o educaţie a copiilor în spiritul dragostei pentru ceea ce este cu adevărat frumos şi valoros, societatea modernă s-a transformat, cu timpul, într-o veritabilă arenă. În ea păşesc fără întrerupere toţi cei care, aflaţi la graniţa viselor senine şi inocente cu o relitate pe cât de vie, pe atât de aspră, se luptă neîncetat cu toate acele gânduri şi visuri blocate parcă în faţa unei nemuritoare întrebări. „Ce vrei să te faci atunci când vei fi mare?”, a răsunat şi răsună adesea în urechile şi minţile acelora care, crescând deopotrivă în plan biologic şi spiritual, au căutat să răspundă cât mai frumos la această întrebare care a făcut istorie, dimpreună cu toate soluţiile care i-au fost aduse, în timp, înflorind în pace, curăţie şi demnitate sau poate chiar sfidând prin ambiţie şi devotament neobosit acele priviri iscoditoare şi tăioase ale unora dintre cei deveniţi, deja, mai mari.
Urmărind firul logic al faptelor, primii paşi pe scena vieţii coinicid cu momentul în care, fără să prindem foarte bine de veste, ne transformăm în deţinătorii unor comori de nepreţuit. Atunci când suntem copii, ele se ascund gingaş printre paginile cărţilor, pentru ca mai târziu să ni se dezvăluie în toată splendoarea. Iar pe măsură ce blânda privire a celor pe care îi (re)cunoaştem ca părinţi şi sfătuitori destonici se împleteşte neîncetat cu noianul de taine şi lecţii pline de înţelepciune, fiecare zi a călătoriei printre diverse minuni ale acestei lumi se lasă înveşmântată într-o mantie de lumini şi umbre, al cărei foşnet ne va atrage, pe fiecare, în mrejele lumii celei mari şi înţesate de necunoscute.
Fără îndoială, calea care duce către decriptarea lor este una anevoioasă, dar nu imposibilă, fapt ce se desprinde şi din volumul Cum să-ţi găseşti drumul în viaţă, una din multele cărţi menite să întregească panoplia acelor invitaţii de a pătrunde prin labirintul vieţii şi de a găsi pe aleile întortocheate ale lui un răspuns cât mai frumos la toate visele şi visurile rătăcite prin minte. Iar această iniţiere se va dovedi cu atât mai fascinantă cu cât, într-o societate ai cărei cititori trasar cu încântare la fiecare sfat înţelept venit de pe tărâmuri îndepărtate şi, în conecinţă, greu de explorat, Héctor García şi Francesc Miralles tind să restrângă adânca prăpastie care desparte spiritul european de cel al Japonei, un tărâm mai puţin cunoscut dar extrem de provocator şi controversat nu atât social, cât mai ales cultural şi filosofic. Punându-ne permanent înainte crâmpeie din biografiile unor personalităţi definitorii pentru lumea de ieri şi de astăzi, şi făcând referire chiar şi la diverse aventuri desprinse din propriile călătorii prin viaţă, autorii ne conduc pe calea sinuoasă a ceea ce japonezii numesc Ikigai. Deşi ni se pare o noţiune aparent străină şi cu totul specifică unei culturi aflate într-o permanentă căutare a vieţii fericite şi îndelungate, apelul la diverse istorisiri desprinse din universul misterios al basmelor iniţiatice ne dă de înţeles faptul că o traducere exactă în limba noastră asociază acest termen cu motivul pentru care te dai jos din pat când sună alarma ca să mergi la şcoală, la facultate sau la serviciu sau, şi mai sugestiv, cu un motor interior, o bucurie care te impulsionează să începi ziua, oferindu-ţi energia unui supererou:
Faptul că această carte se află în mâinile tale nu este o întâmplare. A venit în căutarea ta pentru că eşti pregătit să îndeplineşti o misiune, călătoria cea mai fascinantă a vieţii tale. Te îndrepţi către o lume misterioasă şi uneori vei avea îndoieli sau chiar vei rătăci calea, dezorientat, dar merită să continui, căci la final te aşteaptă o mare recompensă.
De-a lungul călătoriei tale vei descoperi indicii. Unele te vor ajuta să faci progrese în misunea ta. Altele nu te vor duce nicăieri. Sunt acolo pentru a te pune la încercare, pentru a-ţi testa temperamentul şi curajul (…). Aşa cum nu există trandafiri fără spini, nicio aventură importantă nu este lipsită de provocări şi greutăţi (p.7).
La o primă vedere, studiind coperta, suntem tentaţi să credem că avem în faţă o carte pe care copiii şi doar ei trebuie să o citească, iar mai apoi să o pună la loc de cinste în biblioteca personală, alături de alte scrieri care au ca scop traducerea, pe înţelesul lor, a unor etape importante din viaţa oamenilor mari. Cu toate acestea, dacă îţi vei îngădui să îl însoţeşti măcar puţin pe cititorul-copil în tainele cărţii, lâsându-ţi mintea şi inima să soarbă fiecare cuvânt ales cu măiestrie din nesfârşitul univers al poveştilor vei descoperi că, de fapt, nu eşti niciodată prea înţelept pentru a refuza plăcerea unei în care nu ai nevoie de hartă, ci doar de o poftă nestăvilită de a te bucura de toate câte îţi ies înainte.
Când nici nu prindem bine de veste realizăm că, deşi vremea viselor cu ochii larg deschişi a rămas poate mult pierdută prin noianul de bucurii şi griji trecătoare, calea cunoaşterii nu şi-a blocat încă toate tunelurile secrete. Mai primitoare ca oricând, ea ne invită să lăsăm în urmă orice prejudecată şi să redevenim călători cu acte în regulă pe un tărâm al cuvintelor şi culorilor purtărtătoare de lumină. De această dată, apropierea de punctul terminus va coincide cu elucidarea misterioasei formule a fericirii, pe care vocile înţelepte ale trecutului o considerau o evadare binevenită dintre zidurile reci ale unui oarecare palat plin de opulenţă şi lux. La rândul nostru, ca participanţi activi la depănarea firului tainic al poveştii, dar mai ales ca apartenenţi la paradigmele civilizaţiei moderne, suntem îndemnaţi să gustăm fără teamă din elixirul fericirii cu tot atât de mult entuziasm ca atunci când am avea de dus la îndeplinire orice altă misiune prin care să ne afirmăm ca exploratori neobosiţi ai lumii în care trăim:
Poate că într-o zi şi tu o să iei o pauză activă, o să călătoreşti în ţări îndepărtate ca să te regăseşti. Poate că vei dori să ai o experienţă ca voluntar, să lucrezi pentru persoane care au nevoie de ajutor sau la un proiect ecologic pentru binele planetei. Este o modalitate utilă de a cunoaşte mai bine luminişul tău din pădure (…). Nu aştepta să vină ikigai-ul la tine, tu eşti cel care are misiunea de a pleca în căutarea destinului şi, odată ce l-ai descoperit, să i te dedici lui.
Oamenii nu au avut niciodată atât de multe informaţii şi opţiuni ca acum. De pe un telefon mobil poţi să ai acces la sute de milioane de pagini web, reţele sociale, videoclipuri, jocuri, divertisment etc. Dar toate acestea ne fac oare mai fericiţi? (…). În acest flux de informaţie ne simţim obligaţi să urmărim persoane pe care nu le cunoaştem (…), să scriem comentarii, să postăm şi să punem videoclipuri care să atragă, la rândul lor, atenţia celorlalţi (…) Ce stres! Această modalitate de comunicare şi de distracţie a transformat timpul liber în ceva similar al unei ocupaţii de birou.
Cu numai jumătate de secol în urmă, copiii se jucau cu mingea pe stradă, îşi imaginau aventuri, citeau cărţi, se urcau în copaci ca să privească cerul. În zilele noastre, copiii se distrează cu ochii în telefonul mobil, la fel ca angajaţii care-şi „omoară timpul” în metrou. Nu este trist?
Budiştii au o formulă a fericirii care funcţionează în sens invers (…). Cu alte cuvinte, dacă eşti fericit cu ceea ce ai şi nu-ţi doreşti nimic din ceea ce nu deţii în acest moment, vei fi mai fericit decât oricine altcineva care are mult mai multe decât tine, dar care continuă să-şi dorească ceea ce nu are (pp. 35 şi 37-38).
Deloc întâmplător, redobândirea fericirii autentice va coincide, mai devreme sau mai târziu cu momentul în care vom realiza că fiecare pas pe drumul vieţii nu reprezintă altceva decât o etapă dintr-un examen decisiv. Fără doar şi poate, trecerea lui cu succes depinde în totalitate de propria noastră voinţă de a transforma posibilele obstacole în binevenite şanse prin care ne punem la încercare imaginaţia, curajul, dragostea sau recunoştinţa, virtuţi fără de care toate visele şi visurile ar rămâne suspendate în neant, departe de a se dezvălui ca răspunsuri vii ale realităţii. Iar atunci când acest obiectiv va fi fost atins, o altă lecţie foarte importantă ne va deschide mintea, în vreme ce tâlcul ei ne va reaminti vechea legendă a Privighetorii, pe care poate nici nu o ştiam sau care s-a rătăcit printre zgomotele asurzitoare şi acaparante ale iureşului cotidian. Din aceasta şi din altele asemenea ei, vom redobândi puterea a de fi recunoscători că suntem locuitori ai planetei Pâmânt, un tărâm pe care avem în permanenţă menirea să îl înfrumuseţăm prin ceea ce suntem.
Deşi poate părea mult ieşită din tendinţele actuale, soluţia ideală pare să fie aceea care, atenuând zborul haotic, retrezeşte în noi dorinţa nestăvilită de a ne reconecta la o lume aparent uitată. Aflată parcă la mare distanţă de oricare dintre feluritele colivii digitale, ea nu încetează să ne pună la îndemână inagalabilele experienţe ale călătoriilor în mijlocul naturii, ale descinderilor printre poveştile pline de vrajă sau ale întâlnirilor faţă în faţă care ne relaxează şi ne bucură atât de mult, hrănindu-ne în acelaşi timp sufletele şi minţile cu toate cele ce ne sunt rânduite pentru a transforma teama de necunoscut într-o dragoste mereu vie de cunoaştere a lucrurilor, a sinelui şi a semenilor. Abia atunci vom înţelege că, de fapt, drumul care duce către o viaţă cu adevărat împlinită este străjuit de câteva borne importante, dintre care prima ne îndeamnă să împletim toate cele pentru care simţim o deosebită plăcere cu cele în care ne dovedim a fi pricepuţi. Mai târziu, transformând vocaţia în profesie vom ajunge să fim deţinătorii veritabili ai unei comori adevărate, ai unor diamante care, foarte bine şlefuite, vor prinde strălucire în rând cu fiecare dintre noi. Iar în acest moment, ceea ce a fost odată o mare pasiune se va transforma într-o misiune demnă de a fi dusă la îndeplinire, răsplătindu-l pe cel aflat în miezul aventurii prin viaţă cu bunăstare materială. La loc de mare cinste se va afla însă şi împlinirea spiritului, devenit acum unul dintre protagoniştii şi farurile călăuzitoare pe calea celei mai frumoase şi mai acaparante poveşti scrise şi istorisite fără încetare, în deplină armonie cu tendinţele lumii de ieri şi de astăzi, o lume care nu va înceta să ne înveţe că prin tot ceea ce facem dăm sens vieţii noastre şi a celor din jur:
Să te faci util nu este apanajul misionarilor şi al activiştilor din ONG-uri. Nu este nevoie să aibă loc o catastrofă pentru a putea da o mână de ajutor. De fapt, în ziua de astăzi se ivesc multe ocazii pentru a-i face fericiţi pe ceilalţi. (…) Când eşti dezorientat, dacă ajuţi o să te simţi util şi valoros, chiar dacă asta înseamnă doar să asculţi cu atenţie pe cineva care nevoie să vorbească. În mod sigur ştii ce înseamnă să faci pe cineva fericit: când ai luat un cadou potrivit şi ai văzut fericirea în ochii acelei persoane; când ajuţi pe cineva care nu s-ar fi descurcat fără tine. Dintr-o dată te simţi puternic, împăcat cu tine însuţi (…). Aşa cum spunea un poet englez acum patru secole: „Niciun om nu este o insulă”. Toţi avem nevoie de toţi. (…)
Când ne uităm la ştiri, problemele lumii ni se par atât de multe şi de mari, încât rămânem încremeniţi, văzând că nu putem să ajutăm. Contrar acestei idei, misionara Tereza din Calcutta spunea: „Ceea ce facem nu este decât o picătură într-un ocean. Dar fără acea picătură oceanul ar fi mai sărac”. (…) Fiecare om care împarte aceste picături de fericire este un exemplu pentru ceilalţi, pe care îi poate inspira, iar mai multe picături formează un ocean de iubire. Nu încerca să salvezi întreaga lume de la început. (…) Ajută lumea începând cu acţiunile tale de zi cu zi. Modul în care te comporţi se răsfrânge atât asupra vieţii tale, cât şi asupra celorlalţi (pp. 126-127 şi 129).
Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Junior/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Surse imagini: https://www.libris.ro/, https://www.ullstein-buchverlage.de/, https://www.librariatei.ro/, https://www.facebook.com/MiMamaEsPsicologaInfantil/)
