Compania poeţilor tineri în 100 de titluri (II)

“Compania poeţilor tineri în 100 de titluri”, alese de Dan Coman şi Petru Romoşan
Editura Compania, Bucureşti, 2011

Puteţi cumpăra cartea acum, de pe site-ul Editurii Compania.

Prima parte aici.

Continuam seria poeziilor frumoase din cartea „Compania poeţilor tineri în 100 de titluri”, menţionându-vă pentru început toţii poeţii din această antologie: Constantin Acosmei, Gabi Eftimie, Teodor Dună, Ruxandra Novac, Ştefan Manasia, Marin Mălaicu-Hondrari, Claudiu Komartin, Radu Vancu, Dan Sociu, a.urmanov, V. Leac, Florin Partene, Elena Vlădăreanu, val chimic, Dan Coman.

Vodcă sau vin, de Dan Sociu

we stand in galleries mournfully
unable to look as modern as that
– Andrei Codrescu

prima oară cînd mi-am văzut numele tipărit
a fost în nouăzecişiunu în ziarul local la
decese chiar a doua zi după moartea tatei

plesneam de mîndrie şi stupoare şi încîntare
bineînţeles că am citit anunţul de vreo
douăzeci de ori îmi silabiseam numele
puneam degetul limba urechea şi brusc
îmi aminteam
de mortul din casă de oglinzile acoperite cu
cearşafuri de statutul meu de proaspăt orfan
repede mă prefăceam că mi-e ruşine

mă blestemam şi azvîrleam oho ziarul cît colo

la îndemînă undeva de unde să-l pot culege mai tîrziu

îl ascundeam sub pat ca pe o revistă porno

la paisprezece ani am scris o povestioară sefe
şi un scriitor bucureştean mi-a aruncat o vorbă
aşa într-o doară stăteam amîndoi faţă-n faţă
era cît se poate de real şi de bărbos şi totuşi nici
nu mi-l puteam imagina nu mai văzusem scriitori
îi credeam pe toţi morţi mai mult chiar

eşti talentat mi-a spus ai vînă
mi se strîngea pielea pe spate aşteptam o
pedeapsă ceva îmi ziceam aoleu ştie că mă masturbez

ştie că fumez

mi-am cumpărat un caiet am scris pe copertă
cu litere îngroşate dan sociu poezii editura
cutare pe prima pagină dan sociu poezii coperta
de    prefaţă de    pe urmă m-a cuprins un fel de
anxietate dar ce le dau la lansare vodcă sau vin
cum ştiam eu că se face

şi noaptea cînd mă apuca foamea stăteam în chiloţi
în bucătărie şi mîncam borş cu ceapă hop
anxietatea dacă ar intra acum cititorii pe uşă
şi te-ar vedea

aşa că n-am scris pînă acum mai nimic
pentru că ştiu eu cum e cu poezia
şi cum se uită ea la tine cînd te plimbi prin casă-n chiloţi

Cîntec eXcesiv I, de Dan Sociu

Încă mi se mai întîmplă să cred
că în curînd mi se vor trezi superputerile:
zborul, invizibilitatea, întoarcerea în timp,
superelasticitatea, trecerea prin ziduri,
dragostea ta –

La 26 de ani,
la mijlocul speranţei de viaţă din România,
la începutul lui decembrie,
la capătul scării abrupte din Green
am încercat să te sărut &
ai dat înapoi şi era să cad –

Ultima dată m-ai atins la muzeu,
ţi-ai lipit o secundă, cît să nu te vadă prietena ta,
urechea de braţul meu
şi a fost atît de bine,
ca şi cum m-ai fi atins prima oară –

Ca şi cum m-ai fi atins în vară
cînd ratasem ceva
şi te-ai aşezat lîngă mine
şi ai încercat să mă consolezi, fără să ştii că te plac,
a fost bine, ca şi cum m-ai fi atins atunci –

Cînd aveam nevoie,
la muzeu dar, de fapt, în vară, e greu de explicat,
şi data viitoare, poate chiar mîine,
cînd îţi vei lipi urechea de braţul meu
o să fie ca şi cum ai face-o acum –

cînd te caut pe străzi
pentru că am nevoie.

Îmi lipseşte fix o mie de lei
ca să intru oriunde la cald,
şi sînt prea timid să cerşesc
şi nu sunt norocos să găsesc bani,
nu am telefon, nu am cartelă să te sun,
nu sunt destul de norocos să dau de tine întîmplător,
pentru că tu eşti acasă cu el,

te iubesc dar acum
nu mai vreau să te caut pe străzi.

Bucureştiul ăsta îmi înnegreşte unghiile
pe care le tai în fiecare dimineaţă pentru tine
pentru că s-ar putea să te întîlnesc.
Mă bărbieresc pentru tine,
mă dau cu deodorant pentru tine,
mă împrumut de haine pentru tine –

Dorm oriunde ca să fiu în acelaşi oraş cu tine
pentru că nu am un loc al meu,
dar o să am un loc al meu pentru tine, o să omor
ratatul din mine pentru tine şi o să fac bani –

O să învăţ să fiu mai cool decît el,
o să învăţ toate versurile, piesele şi albumele
trupelor care-ţi plac ţie, sau o să te ţin în braţe
cînd o să plîngi –

Troleibuzele care nu duc la tine
nu-mi folosesc la nimic.
Troleibuzele care duc la tine
nu-mi folosesc la nimic.
Într-o noapte o să mă lipesc de maşina neagră din
faţa blocului tău, să-i pornesc alarma, să te trezeşti
enervată să te ridici din pat de lîngă el –

În ultimul timp nu te mai pot vedea decît pe holuri,
la o ţigară, şi tu fumezi trei una după alta,
şi pofta ta morbidă mă bucură.
Cîndva vom face amîndoi cancer la plîmîni şi-mi
doresc să nimerim în acelaşi grup de suport, aşa,

ca Bonham Carter & Norton
Tori Amos & Kafka –