„Băgău”, de Ioana Bradea
Editura Humanitas, Colecția 821.135.1 – Scriitori români contemporani, București, 2020
„Fuck like rabbits, raise kids and live happily ever after…”. Despre Ioana Bradea cred că am auzit prima oară dintr-un material apărut pe Scena 9 și sunt sigură că prima impresie a fost ceva de genul: „Nu cred că o să ajung prea curând să o citesc”. Dar se pare că nebănuite sunt căile lecturilor moderne, or editurile, deși se află într-un impas economic, țin să ne alimenteze apetitul literar și să ne ofere mici doze de endorfină scriitoricească.
Romanul de debut al Ioanei Bradea, „Băgău” este, la propriu și la figurat, un exercițiu de răbdare scriitoricească. A văzut lumina tiparului în îndepărtatul 2004, la editura Est, iar, în prezent, a fost reeditat la editura Humanitas, în colecția 821.135.1 Scriitori Români Contemporani. Până să purcedem la cronică, este oportun să amintim că Ioana Bradea s-a născut pe 19 octombrie 1975, la Bistriţa. A studiat vioara, timp de opt ani, la Liceul de Muzică „Tudor Jarda“, şi apoi limbi străine la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu“ din Bistriţa şi la Universitatea din Bucureşti (Secţia portugheză–franceză). A publicat până acum două romane: Băgău (Editura Est, 2004), care a primit Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România, şi Scotch (Editura Polirom, 2010). A muncit în Bucureşti, într-o piaţă şi apoi la o revistă de scurtă durată, în Bistriţa, prin fabrici şi uzine, ca translator, la un post de radio şi la o cafenea proprie etc. În prezent este căsătorită, are trei copii şi trăieşte la Bistriţa, unde lucrează la un cotidian online.
De ce am afirmat că „Băgău” este un soi de efort și de răbdare? Pentru că distruge orice fel de limite pudice. Eroina principală, studentă la Litere, cu un bagaj impresionant de cunoștințe și o carismă debordantă, dar calmă, activează în anii 2000 la linia erotică. Ce poate fi mai contrastant și stupefiant în acest sens? Doar că nu pare să dea dovadă de îngrijorare în fața lumii vâscoase, murdare în care își etalează energic și revigorant forțele creative.
„Băgău” este o sumă debordantă de discuții încropite la telefon, o mulțime de mici puzzle-uri în care se regăsesc obsedați sexuali, bărbați apatici și colege de birou care-și pensează în exces zonele intime, doar pentru a nu-și nega feminitatea. Stilul în care Ioana Bradea dezleagă șirul narativ și maniera curajoasă cu care apelează la jargon în căutarea unei definiții empatice m-au uimit. Sinceră să fiu, am avut momente în care efectiv trebuia să-mi pun mintea la contribuție pentru a prinde narațiunea debordantă, pe alocuri dezlânată, dar care te duce într-un montagne russe alert.
Este suficient să palpați senzațiile pe care vi le oferă astfel de pasaje, ca să înțelegeți cât de (in)compatibili sunteți cu astfel de romane revoluționare și ușor revoltătoare:
„instinctiv s-au distribuit un fel de roluri între noi, avem câte o „specialistă“ pentru fiecare domeniu, pe ăsta ia-l tu, că vrea să vorbească despre monarhie şi PNŢCD, pe ăsta ţine-l tu, că tre’ să-l fuţi în engleză, pe ăsta ţi-l dau ţie că mă înjură de cinşpe minute, de obicei mie îmi vine să-l iau cu vrăjeli din alea moralizatoare”
sau
„Corina de fapt e brunetă, brunetă bine, nu glumă, deşi ea spune tuturor că nu e ţigancă, are vreo douăşopt de ani, are un băieţel şi un amant căsătorit care-i tot promite c-o să divorţeze de nevastă-sa, are nişte dinţi stricaţi în faţă, are buze mereu colorate cu roşu violent şi din când în când are ceva şi cu mine, adică atunci când mă fixează cu ochii ăia mici şi acuma când mă măsoară cu un fel de ironică încântare – Andreea, pe tine cine te mai fute? când ai văzut ultima oară o pulă adevărată? ia spune, te mai gândeşti la Marius ăla?”.
Reiterez, „Băgău” este un experiment sociologic în care autoarea se joacă cu personajele sale, arătându-ne o lume călâie în care acestea înoată, o lume în care limitele moralității sunt atât de fade încât nu te mai trezești cu poftă de a judeca, ci de a juisa. Da, anume o astfel de dezlegare, de desfrânare literară aduce o gură de aer proaspăt în canonica existență a literaturii contemporane, fapt pentru care merită aprecierea și curiozitatea publicului.
Evident, un astfel de roman nu este pentru oricine. Nu este un produs de masă pe care să-l propui cititorilor crescuți în îmbrățișarea confortabilă a cărților ordinare. Nu aveți aici structuri modelate în catedrele obosite ale facultăților de Litere. Nu veți primi o porție de sincronizare organică a momentelor subiectului. Per contrariu, considerați această narațiune drept un soi de jurnal ținut la un balcon îmbâcsit cu aromă de tutun ieftin, dar pregnant. E ca și cum o tânără libertină și-ar scrie pe coapse trăirile unei zile demult trecute, iar un amant trecut de prima tinerețe le-ar șterge cu săruturi întârziate. Plasați-vă în poziția acestui amant și savurați scriitura din „Băgău”, ca pe o bere rece la PET.
Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas/Libris.ro.
(Sursă fotografii: Humanitas.ro, Scena9.ro)
