”O istorie erotică a Kremlinului. De la Ivan cel Groaznic la Raisa Gorbaciova”, de Magali Delaloye
Editura Polirom, Colecția Istorie, Iași, 2017
Traducere de Nicolae Constantinescu
Erotismul prezentat de Magali Delaloye, mai cu seamă atunci când vorbim de Rusia sovietică (de altfel, albumul se concentrează în mare parte pe perioada ulterioară anului 1917), nu este deloc deșănțat. Mă așteptam la o carte mai scandaloasă, dar se pare că sovieticii erau destul de cuminți, erau familiști convinși – de multe ori, soțiile conducătorilor importanți erau și ele foarte revoluționare și militante, așa că nu prea puteai mișca în front. Așadar, micii și marii activiști de partid nu prea ieșeau din cuvântul conducătorului și nici al nevestii.
Cu toate că volumul este mai degrabă unul despre istoria familiei sovietice și despre relațiile dintre Stalin și subalternii săi (punând, e drept, accent pe epurările și violențele sale asupra întregii familii persecutate, inclusiv asupra soțiilor), am reușit să culeg câteva amănunte mai mult sau mai puțin picante. Nu toate sunt reale și palpabile, ci o parte din ele sunt orchestrate de conducători sau de KGB. Așadar, ce experiențe erotice/pseudo-erotice aveau rușii și sovieticii? Iată 10 dintre ele, așa cum le-am regăsit în carte:
1. Petru cel Mare și femeile
Amanta lui Petru cel Mare era Anna Mons, fiica unui negustor de vin. Relația lor a durat 12 ani, dar ea nu-l însoțește după mutarea capitalei la Sankt-Petersburg. În 1703, Petru a poruncit arestarea ei, după ce a aflat că avea o relație cu ambasadorul Prusiei, Keyserling. După ce a rupt relațiile cu Biserica Ortodoxă, țarul și-a creat propriul ”Conciliu nebunatic și bețivan”, unde apărea ca ”Protodiaconul Pahomie înfige-sculă Mihailov”.
2. Amanta lui Lenin
După cum se știe, Lenin a fost căsătorit cu Nadejda Konstantinovna Krupskaia. Puțină lume știe că, de fapt, adevărata iubire a vieții lui a fost Inessa Armand, născută din tată francez și mamă englezoaică, dar care s-a apropiat mult de bolșevism, mai ales că a fost crescută la Moscova. După cum spune autoarea acestei cărți, ”Inessa nutrea pentru Lenin o pasiune erotică ce se îmbina cu considerații și o susținere politică.” Mai mult, soția lui Lenin a făcut mult timp parte din acest triunghi amoros și era conștientă că exista o iubire pasionată între cei doi. De altfel, i-a propus de câteva ori să divorțeze pentru ca el să-și poată trăi această iubire. Cele două erau totuși prietene, iar Lenin a refuzat întotdeauna să divorțeze de Nadejda, fără să renunțe la Inessa, care a murit însă în 1920.
3. Relația lui Stalin cu fiica lui, Svetlana
Nu e vorba de experiențe erotice, ci de felul în care Stalin se purta cu unica lui fiică, aproape singura persoană cu care el era afectuos, mai ales după epurările din 1937. Svetlana Allilueva era cea care ”stârnea” blândețea și grija lui Stalin, într-o ipostază în care nu era observat nici cu băieții săi, nici cu prietenii, nici cu soțiile, lucru observat și în memoriile subordonaților (cei care au apucat, desigur), și în scrisorile dintre cei doi. Stalin nu-și exprima niciodată sentimentele față de altcineva decât Svetlana; niciodată nu i-a spus atât de direct unei persoane că-i simțea lipsa. Numai cu fiica sa își permitea unele emoții, precum tristețea sau dorul, rămânând totodată la nivelul copilului. Desigur, nu totul a mers mereu ca pe roate și această iubire sufocantă, care se manifesta printr-un control tot mai strict al Svetlanei pe măsură ce creștea și devenea femeie, a avut drept consecință îndepărtarea și despărțirea tatălui de fiică, începând din 1940.
4. Homosexualitatea lui Nikolai Ejov
Șeful NKVD (Comisariatul Poporului pentru Afacerile Interne). Secretat al CC al PCUS. Președintele Comisiei centrale de control al partidului. Doar câteva dintre funcțiile lui Ejov, cel care, în cele din urmă, a trebuit să plece, prin excludere, arestare și executare. Nu se știe dacă a fost cu adevărat homosexual, pentru că, în timpul epurărilor, erai torturat, chinuit și obligat să semnezi diferite hârtii care să ajute rechizitoriului. Astfel, în timpul anchetei privind cazul său, el a scris o declarație pentru foștii subordonați, cei din NKVD, în care prezintă practicile sale homosexuale:
”Consider necesar să aduc în atenția organelor de anchetă o serie de noi fapte ce caracterizează depravarea stilului meu de viață morală. Mă refer la vechiul meu cusur: pederastia.
A început de când eram foarte tânăr, pe vremea când eram ucenic croitor. Între 15 și 16 ani, am comis diferite acte sexuale perverse cu ucenici de vârstea mea, care lucrau în acel atelier de croitorie. Viciul a pus din nou stăpânire pe mine în fosta armata țaristă, în condițiile de pe front. […] Relația era reciproc activă, adică eram ”femeie” când unul, când celălalt. […]
În 1924, lucram la Semipalaipalatinsk. M-a însoțit acolo vechiul meu prieten Dementiev. Și cu el am avut în 1924 în câteva ocazii relații pederaste, active numai din partea mea.”
5. Avel Enukidze și pasiunea sa pentru minore
În mod asemănător cu Ejov, Avel Enukidze a fost membru al Comitetului Central, apropiat al lui Stalin, vechi bolșevic și a sfârșit împușcat. El nu a fost niciodată căsătorit și colecționa aventuri cu artistele de la Balșoi și secretarele de la Comitetul Executiv. Nici vârsta, nici munca pe care o făcea nu păreau să-i înfrâneze bulimia sexuală. Maria Svanidze, care lucra pentru el, a declarat despre el și pasiunile sale erotice:
”Ocupând o astfel de poziție, Avel a influențat modul nostru de viață în cei 17 ani de după Revoluție. Fiind el însuși depravat și adept al desfrâului, care duhnea în jurul lui, s-a dedat la plăceri sexuale, proxenetism, a stârnit discordie în familii, a sedus fetițe. Având la dispoziție toate bunurile vieții, inaccesibile tuturor, îndeosebi în primii ani de după Revoluție, s-a folosit de asta în scopuri personale murdare, cumpărând femei și fete. Mi se face greață când vorbesc sau scriu despre asta, despre această persoană care nu e normală pe plan erotic și probabil că nu e bărbat sută la sută. De la un an la altul, a trecut la femei din ce în ce mai tinere și a ajuns la fete de 9-11 ani, pervertindu-le imaginația, deflorându-le, dacă nu fizic, cel puțin psihic. Aceasta este esența exceselor care s-au produs în jurul lui. Femeile care aveau fete potrivite puteau să profite de orice; fetele, dacă nu mai era nevoie de ele, erau trecute altor bărbați, instabili moral. În organizație erau trecute numai cadre care îi plăceau sexual lui Avel.”
6. Beria și fetișismul
Cazul lui Beria e și el foarte interesant: unul dintre principalii artizani ai epurărilor staliniste, el i-a supraviețuit lui Stalin și se părea că va fi unul dintre cei care îi vor moșteni și conducerea statului. Numai că nu s-a întâmplat asta, dimpotrivă, a fost arestat, judecat și executat. Printre acuzații, se număra un viol asupra unei fete de 16 ani, petrecut în 1949, pentru care a fost declarat vinovat. Ciudat este că nu se scrie despre acest lucru în cartea pe care vi-o prezint, în schimb este citat un discurs al lui Șatalin, primul lui adjunct, în care se vorbește despre decăderea sa și fetișismul pentru anumite obiecte:
”Cred că e necesar să le aducem la cunoștință participanților la plenară o serie de fapte care prezintă trăsăturile morale ale lui Beria. […] Pe lângă documente, am descoperit în mare cantitate toate felurile posibile, cum să le zic aici, lucruri de toaletă feminină. Iată scurte extrase din anchetă pe care doresc să vi le dezvălui. Vă amintesc și repet că acestea se găsesc în biroul de serviciu al Consiliului de Miniștri. Haine sport de damă, jachete de damă, ciorapi de firme străine (11 perechi), furouri de damă din mătase (11 perechi), chiloți de damă din mătase (șapte perechi), cupoane de materiale pentru rochii (cinci cupoane), baticuri de mătase, batiste de firme străine, salopete de mătase pentru copii, alte câteva lucruri de copii etc., o întreagă listă. Cred că ceea ce am făcut public este suficient. […] Am descoperit și o mare cantitate de obiecte de bărbat desfrânat.”
7. Iubirea pasională și domestică. Exemplu: soții Voroșilov
Soții Voroșilov sunt printre singurii care i-au supraviețuit lui Stalin, dintre cei care au fost vechi bolșevici – soț și soție, pentru că s-au retras deseori, din timp, în propria carapace, și printre singurii care și-au păstrat iubirea pasională, exprimată ori de câte ori era nevoie. O dovedesc câteva scrisori care s-au păstrat, mai ales cele din 1920, dar și ulterioare. Iată, de exemplu, cum încheie Kliment scrisoarea către ”iubitoarea Katiușa”, trimisă de la Znamenka: ”Dar, Katiușa, te îndrăgesc în sufletul meu ca pe dulcele, curatul, unicul și frumosul meu vis. Te sărut, te strâng în brațe și-ți promit că ne vom vedea curând.” Sau această scrisoare: ”Îndată ce sosești în regiunea noastră, am să vin la tine și ne vom vedea, dar, deocamdată, te îmbrățișez cu înflăcărare și îți sărut mult ochii, năsucul etc.” Ea, în schimb, nu era la fel de expansivă, mulțumindu-se să-și sărute mult soțul și să-i ureze sănătate, prin încurajări și mărturisirea tristeții care o cuprindea departe de soțul ei.
Nora lor afirma: ”Ekaterina Davidovna dădea dovadă față de Kliment Efremovici de un tact aparte. L-a așezat imediat mai presus decât ea, pe un piedestal. A fost din prima clipă viața ei. Nu s-a îndoit niciodată de justețea faptelor lui, nu și-a permis niciodată să-l critice, îi era pe deplin devotată, lui, ocupațiilor și misiunii sale. Toată viața, nimic n-a putut s-o abată de la acest drum”.
8. Nina Hrușciova – prima ”primă-doamnă”
Stalin nu și-a afișat aproape niciodată soțiile, așa că după ce a ajuns Nikita Hrușciov la conducere, totul părea nou. Nu voi vorbi nici aici de experiențe erotice, ci mai degrabă de schimbarea de paradigmă în privința soției conducătorului suprem. A apărut așadar un nou tip de primă-doamnă, care se ocupa mai mult de casă, de copii și de soț. Nina Petrovna Hrușciova a deschis seria sarcinilor care îi vor reveni de acum înainte primei-doamne: vizitarea copiilor defavorizați, însoțirea soțului în vizitele la colhozuri, întâlnirea cu soțiile liderilor locali etc. În plus, apare des la călătoriile din străinătate, așa cum se observă în fotografiile de la vizita din 1959, din SUA (da, cartea are și ceva ilustrații): la 59 de ani, Nina era durdulie, avea părul cărunt prins în coc, avea o rochie de mătase neagră. Eleganță și, în anumite privințe, același nivel…
După înlăturarea de la putere, Nina l-a însoțit pe soțul ei în exilul intern, i-a fost mereu aproape până la moarte și i-a supraviețuit timp de 13 ani. Un exemplu de disciplină și încredere în soț.
9. Brejnev n-avea probleme: soție casnică și amante
Din nou, schimbare: Viktoria Petrovna Denisova, după căsătorie Brejneva, a rămas în umbră, nu a mai fost așa de vizibilă precum Hrușciova. Nu și-a însoțit niciodată soțul în vizite oficiale, cu excepția uneia singure, în India. Ea stătea acasă și se ocupa de copii, iar Leonid nu ezita să aibă amante. Fapt destul de cunoscut până la urmă, chiar și de către populație, având în vedere numărul mare de glume care circulau atunci pe această temă (autoarea dă și un link ca exemplu, din păcate, inutilizabil, așa că nu pot exemplifica). Câteva dintre amantele lui Brejnev au vorbit după dispariția sa, precum infirmera lui personală din ultimele luni de viață, care a profitat de poziția ei ca să obțină unele avantaje. Tactica ei era să-i facă pe plac în toate, îndeosebi procurându-i somniferele pe care apropiații și gărzile le ascundeu (se știe că Brejnev a fost toxicoman).
Viața de familie a soților Brejnev era dominată de singurătate. Ei își invitau la masă gărzile de corp ca să umple golul, iar seara se uitau la televizor, după un ritual bine stabilit, înainte de a merge la culcare.
10. Raisa Gorbaciova – revenirea ”primei-doamne” implicate în politică
Soții Gorbaciov s-au întâlnit în 1952. El era fermecător, un bărbat destul de frumos, student la Facultatea de Drept. Ea venea din Siberia natală, fiind studentă strălucită la Facultatea de Filosofie. S-au căsătorit în 1953 (el avea 22 de ani, ea 21), și-au terminat studiile 2 ani mai târziu. Atunci când a ajuns la conducere, toată lumea s-a mirat de felul în care soția sa se implica în totul. Era o primă-doamnă atipică pentru ruși, pentru că nu se mărginea la aparițiile publice (precum Hrușciova), ci se implica activi în manifestații, conferințe, dezbateri, era mereu foarte elegantă și contrasta cu ținuta săracă a majorității populației. Dacă în plan erotic nu știm aproape nimic, în plan identitar au existat nenumărate controverse, mai ales în ceea ce privește îmbrăcămintea: Vladimir Medvedev spune că se îmbrăca țipător, își schimba ținuta și de cinci ori pe zi, mai ales în călătoriile din străinătate. În plus, participa activ la perestroika și l-a influențat masiv pe soțul ei. Gorbaciov spunea: ”Discutăm totul! Absolut totul.” O fi fost de bine sau de rău?
